Congresul a dezbătut ieri momentul crucial pe care îl traversează Europa, evidențiind lipsa unui fundament solid pentru a construi un pact de stat privind apărarea într-un moment critic: cu un război la graniță care durează de trei ani, amenințarea expansionistă a Rusiei invadatoare a Ucrainei și virajul antieuropean al Casei Albe.

Pedro Sánchez navighează într-un echilibru complex între angajamentele față de partenerii din UE și NATO pentru a crește cheltuielile pentru apărare, lipsa, deocamdată, a unei majorități parlamentare pentru a vota această creștere și opinia publică, mai puțin preocupată de problemele de securitate ale Uniunii.

Securitatea europeană este unul dintre cele mai importante subiecte de dezbatere națională ale acestui timp: dincolo de războiul din Ucraina, afectează modul de viață de care se bucură spaniolii.

Președintele Guvernului a descris contextul a ceea ce – în linie cu omologii săi europeni în situații similare – a definit cu o oarecare emfază ca un moment “fundamental” pentru Europa.

El a descris gravitatea schimbării geopolitice pe care o trăiește lumea și a făcut apel la solidaritatea sudului, acum că nordul este direct amenințat.

Asta s-a întâmplat ieri.

Dar nu a adăugat nicio concretizare angajamentului de a ridica cheltuielile pentru apărare la 2% din PIB.

Nu a oferit cifre sau formule pentru a face acest lucru.

Singura noutate a fost anunțul unui plan viitor de a grupa toate cheltuielile în acest domeniu.

Este evident că, în secolul XXI, securitatea depășește aspectele pur militare, iar președintele a citat amenințările războaielor hibride, ale atacurilor cibernetice sau ale schimbărilor climatice.

Cu toate acestea, la un moment dat, va trebui să spună clar cetățenilor că va trebui să se cheltuie mai mult pe arme.

Să cheltuim mai bine – și consolidând industria comunitară și pe cea spaniolă – dar și mai mult.

Contextul mondial s-a schimbat atât de mult și Europa se confruntă cu atâta urgență cu vulnerabilitățile sale în materie de apărare, încât situația necesită voință de a ajunge la acorduri transversale, așa cum a menționat, corect, și în discursul de adio de pe scaunul său, purtătorul de cuvânt al PNV, Aitor Esteban.

O voință care nu s-a văzut ieri nici din partea socialistă, nici în PP, incapabil să depășească bătălia sa neîncetată de a-l face pe Sánchez să cadă cu orice preț.

Chiar și în această situație istorică și când ambele părți sunt de acord asupra necesității de a crește cheltuielile pentru apărare, un angajament pe care Guvernul Mariano Rajoy și l-a asumat în 2014.

În stânga sa, socialiștii au alte probleme.

Toți partenerii lor sunt coerenți cu traiectoriile lor, dar retorica anti-NATO și apărarea pacifismului acritic poartă în ele o remanență istorică, o logică de Război Rece care o limitează ca analiză consecventă a realității actuale.

Dreptul ucrainenilor de a fi pacifisti este ceea ce violează Putin în fiecare zi.

Ignorarea acestui lucru se poate transforma într-o capitulare în fața legii celui mai puternic.

Ceva începe să se miște, totuși, deoarece nuanța a fost pusă de ERC, cerând clar partidelor de stânga să meargă “dincolo de dogmele lor”.

Atât PP, cât și propriii săi parteneri i-au cerut lui Sánchez concretizare pentru a ști ruta până la atingerea a 2% din PIB în cheltuielile pentru apărare.

“Vom duce în Parlament tot ceea ce trebuie să treacă prin Parlament”, s-a angajat președintele, așteptând modul în care va fi concretizată finanțarea la Bruxelles.

Rămâne deci obligat să se întoarcă în Congres cu planuri specifice și, în absența unui nou Buget General de Stat, cu modul de finanțare a acestora.

Trăim vremuri extraordinare.

Avem nevoie de claritate în mijlocul incertitudinii și de o clasă politică întreagă la înălțimea provocării.