Anunțul că Parchetul European investighează o presupusă fraudă legată de fondurile europene destinate formării tinerilor diplomați, caz care a dus la reținerea și interogarea fostei șefe a diplomației UE, Federica Mogherini, a coincis cu negocierile finale de la Bruxelles pentru o directivă europeană de consolidare a luptei împotriva corupției, care stagnează din 2023. Ironia nu scapă nimănui într-un Bruxelles din nou zguduit de un scandal – și au fost deja mai multe în câțiva ani – care, în plus, nu putea veni într-un moment mai prost pentru instituțiile europene, mai contestate ca niciodată, atât din exterior, cât și din interiorul propriilor rânduri. Mai ales din cauza unei extreme drepte din ce în ce mai puternice în toate sferele puterii, care nu a ezitat să folosească noul potențial caz pentru a ataca inima Europei.

„Mlaștina de la Bruxelles nu dă pace”, a declarat, vizibil satisfăcut, europarlamentarul Vox, Jorge Buxadé, imediat după aflarea operațiunii poliției la sediile Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) și la sediul Colegiului Europei din Bruges, condus de Mogherini. Sau, așa cum le definește politicianul spaniol de extremă dreaptă, „elitele nenorocite care se plasează și se susțin reciproc (…). Bruxelles este o mlaștină de corupție. Vom scoate la iveală toate cazurile de corupție”, a promis el într-un videoclip distribuit pe rețelele sociale ale formațiunii de extremă dreaptă, aliate cu Viktor Orbán la Bruxelles. Videoclipul nu clarifică faptul că niciunul dintre înalții oficiali reținuți pentru interogatoriu – inclusiv fostul secretar general al SEAE și actualul înalt oficial al Comisiei, Stefano Sannino – nu a fost încă acuzat oficial.

Acest detaliu nu a oprit nici Moscova, înfuriată de eforturile de a ajunge la un acord de pace favorabil intereselor sale în Ucraina, să atace UE. Purtătoarea de cuvânt a Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei, Maria Zakharova, a declarat că, în timp ce Bruxelles-ul „îi îndrumă constant pe alții (…), milioane de euro curg zilnic prin conductele corupției din UE către Ucraina”.

În declarațiile sale, preluate de Europa Press, Zakharova a făcut o aluzie indirectă la o altă obsesie a extremei drepte împotriva președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, pe care o acuză de lipsă de transparență în achiziționarea vaccinurilor Pfizer în timpul pandemiei de COVID-19. Nu este ceva nou: deja în iulie, chiar înainte de eșecul unei prime moțiuni de cenzură prezentate de extrema dreaptă împotriva oficialului german pentru acest caz, Kremlinul a profitat pentru a lansa o narațiune despre „disfuncțiile” instituțiilor europene, conform unei analize a experților în dezinformare.

Noul caz apare și în contextul în care cel mai grav scandal care a zguduit Bruxelles-ul în istoria sa recentă, "Qatargate", rămâne nerezolvat. Acesta a implicat presupuse plăți din partea unor țări precum Qatar și Maroc către europarlamentari și foști oficiali europeni. Qatargate a izbucnit în urmă cu aproape trei ani, pe 9 decembrie 2022, cu o altă operațiune spectaculoasă a poliției în Bruxelles, care a dus la arestarea vicepreședintei de atunci a Parlamentului European, Eva Kaili, a partenerului său și consilier parlamentar Francesco Giorgi, și a unui fost europarlamentar italian, Pier Antonio Panzeri, care conducea o ONG, Fight Impunity (o altă ironie a Bruxelles-ului).

Mogherini figura în Fight Impunity, alături de alte figuri internaționale de înaltă, ca membru al consiliului onorific. Aceste persoane, deși au petrecut majoritatea timpului în arest preventiv, nu au încă o dată de judecată în Belgia. Nici setul de măsuri pentru o mai mare transparență și control, promise de instituțiile europene după scandal, nu a reușit să se impună pe deplin.

Între timp, cazurile au continuat să se acumuleze. Puterea exagerată a lobby-urilor în capitala belgiană a fost evidențiată în 2022 prin așa-numitele "Uber Files", despre practicile agresive ale platformei de transport privat pentru a se impune în țări, și care a afectat și Parlamentul European. În ciuda șocului provocat de acest caz cu câteva luni înainte de Qatargate, Bruxelles pare să recidiveze: chiar anul acesta, în martie, poliția belgiană a percheziționat birourile din Bruxelles și a reținut mai mulți lobbyiști, în cadrul unui alt presupus caz de „corupție activă în Parlamentul European”. Iar în noiembrie a fost anunțată inculparea fostului comisar pentru justiție, belgianul Didier Reynders, pentru un presupus caz de spălare de bani.

Acum, umbra corupției se extinde din nou asupra instituțiilor europene și a bazelor lor, cum ar fi Colegiul Europei, care formează o mare parte dintre funcționarii săi.

„Este greu de imaginat un moment mai rău pentru ca UE să se confrunte cu un scandal de integritate publică”, a comentat pe rețelele sociale Alberto Alemanno, fondatorul organizației The Good Lobby, care promovează un lobby „accesibil, transparent, responsabil și cu responsabilitate”. Pentru politolog, este clar că UE „are nevoie de un organism de supraveghere specific (dincolo de Parchetul European)”.

Copreședinta grupului de stânga din Parlamentul European, Manon Aubry (Franța Nesupusă), a cerut „urgent un organism etic cu mai multă forță, care să oprească corupția la sursă, în loc să așteptăm să izbucnească următorul scandal”.

Stimulați poate de noul scandal, reprezentanții Consiliului și ai Parlamentului European au încheiat marți un text de compromis al noii directive anticorupție, care, pentru prima dată, armonizează la nivel european definițiile infracțiunilor de corupție, precum și sancțiunile minime pe care acestea trebuie să le implice, și normele pentru o „investigație și urmărire penală mai eficiente”. Dar pentru grupul ECR al prim-ministrei Italiei, ultra-naționalista Giorgia Meloni, nici acest lucru nu va rezolva problemele UE. „După Qatargate și noile acuzații care îl implică pe comisarul Reynders și pe fosta conducere a SEAE, cetățenii se așteptau la norme stricte de integritate. În schimb, UE a decis să se excepte pe sine. Va fi foarte dificil să explicăm publicului de ce oficialii UE sunt scutiți de cele mai elementare obligații de transparență”, a criticat europarlamentarul ECR, Mariusz Kaminski.