Tragedia azbestului în Euskadi

Juan Cruz Ibargutxi, un bărbat sănătos de 78 de ani, a decedat în ianuarie 2024, la doi ani și două luni de la începerea demersurilor pentru a fi recunoscută boala profesională provocată de expunerea la azbest.

Nu fuma și nu bea, nici nu lua pastile pentru tensiune sau alte afecțiuni tipice vârstei sale. Și-a petrecut timpul între Vitoria și casa de la țară din Aberasturi, în aer liber, în grădină și cu câinii săi. Primele simptome au apărut în vara anului 2022. La sfârșitul lunii septembrie, a fost diagnosticat cu mezoteliom malign.

Ibargutxi a lucrat timp de aproape 40 de ani ca mecanic de întreținere la Tuboplast, o companie în care se utiliza azbestul ca izolant termic. «Nu le dădeau măști, nici nimeni nu i-a avertizat că azbestul este cancerigen, nimic», spune June Ibargutxi, una dintre fiicele sale. Speranța de viață a unui pacient cu mezoteliom este scurtă.

El a început tratamentele medicale și, în paralel, demersurile pentru a cere dreptate. Primul pas era obținerea recunoașterii că afecțiunea a fost provocată de expunerea la azbest.

În decembrie 2022, Ibargutxi a depus la Institutul Național de Asigurări Sociale (INSS) din Vitoria cererea pentru declararea incapacității absolute derivate din boală profesională. Dacă INSS recunoștea boala profesională, acest lucru ar fi determinant pentru a da în judecată compania și a obține despăgubiri. Această declarație stabilea legătura de cauzalitate între activitatea companiei și boala sa.

Afecțiunea avansa și trebuia obținută cât mai repede, dar procesarea la INSS s-a eternizat. Ibargutxi a decedat fără ca INSS să-i fi soluționat cererea. «Îi avertizam că tatăl meu se înrăutățește, că va muri și nimic, voiam să fie despăgubit în viață și nu am reușit», relatează June.

Dosarul lui Ibargutxi la INSS nu oferea prea multe complicații. Mezoteliomul este o boală legată de expunerea la azbest. Din iulie 2023 avea, de asemenea, raportul favorabil al Institutului Basc de Sănătate și Securitate în Muncă (Osalan), care confirma existența azbestului în fabrică și, după ce a colectat mărturii de la martori, a stabilit ca «posibil și probabil» ca Ibargutxi să fi fost expus la aceste fibre letale. Nimic nu explica o asemenea întârziere la INSS.

«Ne-au spus că au avut probleme informatice», spune June. «Pe lângă faptul că ești amărât cu chimioterapia, cu cancerul și cu tot ce ne-a căzut pe cap, trebuie să duci procesul de boală profesională și nu-ți ușurează lucrurile, nu există nicio agilitate». INSS a devenit un fel de zid.

Nu se putea primi informații prin telefon, iar programările pe care familia le obținea pe internet puteau dura mai mult de o lună. Într-o zi a izbucnit în lacrimi de neputință în fața angajatei care o deservea la ghișeu, iar atitudinea instituției s-a schimbat puțin.

June spune că, cel puțin, INSS nu a arhivat cererea inițială pe care a depus-o tatăl său, ceea ce i-ar fi obligat să înceapă din nou demersurile. Acum, mama sa așteaptă această rezoluție de la INSS pentru a o aplica la pensia de urmaș și pentru a servi drept probă în procesul împotriva companiei.

(Alte relatări similare cu detalii despre alte victime)

Surse din INSS din Álava atribuie aceste așteptări lungi lipsei de personal din echipa de evaluare medicală a instituției. În prezent, există cinci medici, dintre care doi s-au alăturat recent și sunt încă în perioada de formare. Ei se ocupă de toate cazurile de incapacitate din provincie, nu doar de cele de expunere la azbest.

În fața birourilor INSS se află o sculptură cunoscută popular sub numele de El Torero, care dă impresia că este o metaforă a senzației cu care ies uneori familiile din clădire.
Senzația că administrația îi toreadorește.