Avocatul General al Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a emis joi un aviz favorabil cu privire la legea spaniolă a amnistiei, concluzionând că aceasta nu este contrară dreptului comunitar în materie de terorism și nici nu încalcă interesele financiare ale Uniunii. Această decizie deschide calea pentru aplicarea amnistiei membrilor Comitetelor pentru Apărarea Republicii (CDR) și clarifică responsabilitatea financiară.

Avizul subliniază că legea a fost adoptată „într-un context real de reconciliere politică și socială” și respinge caracterizarea sa drept „autoamnistie”. S-a accentuat că amnistia, ca mecanism care „atinge direct suveranitatea națională”, rămâne o prerogativă exclusivă a statelor membre, eliminând astfel necesitatea unei decizii a justiției europene privind compatibilitatea legii cu legislația UE.

Referitor la cazul lui Carles Puigdemont, fostul președinte al Generalitat-ului, Curtea de Conturi spaniolă a ridicat întrebări la CJUE cu privire la interpretarea extinsă a intereselor UE, care ar putea include cheltuielile referendumului ilegal din 1 octombrie 2017. Cu toate acestea, Avocatul General a concluzionat că nici măcar o astfel de interpretare amplă nu permite stabilirea unei „legături directe” între activitățile ilegale și resursele proprii ale Uniunii.

Protecția intereselor financiare ale UE nu se opune stingerii responsabilității prevăzute de Legea Amnistiei, ceea ce facilitează aplicarea acesteia în cazurile de deturnare de fonduri publice rămase în suspensie împotriva unor înalți funcționari ai Generalitat-ului, inclusiv fostul președinte Artur Mas. Totuși, decizia finală a Tribunalului nu este încă publicată, iar avizele Avocatului General nu sunt obligatorii, dar oferă o indicație semnificativă asupra verdictului.

Într-un alt caz, Avocatul General Dean Spielmann a abordat o a doua chestiune preliminară, inițiată de Audiencia Nacional, privind cei 12 separatiști din CDR acuzați de terorism. Spielmann a conchis că amnistierea acestora „nu contravine directivei” europene împotriva terorismului, ceea ce, dacă va fi confirmat de sentința CJUE, ar duce la închiderea cazului la Audiencia Nacional.

În ciuda acestor avize favorabile, există preocupări că anumite dispoziții literale ale legii ar putea încălca legislația comunitară, cum ar fi termenul maxim de două luni pentru verificarea impactului cheltuielilor asupra intereselor UE înainte de arhivarea obligatorie a cazului, sau limitarea dreptului de recurs la Parchet și administrațiile publice. De asemenea, s-a discutat despre necesitatea ca toate părțile implicate, inclusiv asociațiile civile precum Societatea Civilă Catalană, să aibă dreptul la audiere, aspect pe care Tribunalul Constituțional spaniol l-a condiționat de o interpretare largă a dreptului de a fi ascultat.

Comisia Europeană, care anterior a recunoscut că legea nu afectează interesele economice ale UE, și-a exprimat îngrijorarea că amnistierea ar putea favoriza anumite ideologii. Avocatul General a respins această teză, argumentând că amnistia vizează anumite acțiuni într-un „context clar delimitat” cu scopul legitim de a depăși diviziunile și de a promova reconcilierea. Rolul unei amnistii, a conchis Spielmann, este de a permite, în circumstanțe excepționale, depășirea diviziunilor trecutului în interesul superior al pacificării.