În câteva cuvinte
Fostul președinte spaniol José María Aznar a provocat controverse refuzând să condamne franchismul, argumentând că tatăl său a fost parte a acestei mișcări, fapt ce a redeschis dezbaterea despre legea memoriei istorice și percepția trecutului în Spania. Primarul Valenciei, María José Catalá, a adăugat la dezbatere, menționând "aspecte pozitive" ale erei Franco, înainte de a-și nuanța declarațiile.
Fostul președinte al Guvernului spaniol, José María Aznar, a stârnit o nouă controversă în dezbaterea despre memoria istorică a Spaniei, refuzând să condamne regimul franchist. Declarațiile sale au fost făcute în cadrul unei emisiuni radio, unde Aznar a argumentat că nu poate condamna o perioadă în care tatăl său a participat activ.
Manuel Aznar, tatăl fostului premier, a fost ofițer în armata franchistă, ocupându-se de sarcini de radiodifuziune și propagandă ca șef al Falangei. Această poziție a lui Aznar senior a fost invocată de fostul președinte pentru a justifica atitudinea sa, deși Partidul Popular (PP), condus de Aznar în 2002, a votat în favoarea unei rezoluții parlamentare care condamna lovitura de stat a lui Franco și recunoștea victimele.
Aznar a încercat să facă o distincție, afirmând că a condamnat "sistemul", nu "originile istorice" ale evenimentelor. El a calificat legislația privind memoria democratică drept o inițiativă "disparată" care "duce din nou spaniolii la confruntare" și ar trebui abrogată.
Dezbaterea a fost alimentată și de declarațiile primarului orașului Valencia, María José Catalá, membră a PP, care, într-un interviu, a menționat că epoca Franco a avut "părți pozitive și negative", referindu-se, în special, la realizările în infrastructura hidraulică. Ulterior, ea și-a nuanțat poziția, descriind dictatura drept o "etapă neagră a țării noastre, care merită depășită".
Jumătate de secol după moartea lui Franco, un sector al Partidului Popular încă întâmpină dificultăți în a condamna lovitura de stat din 1936 și dictatura. În ciuda dovezilor istorice privind foametea, izolarea și represiunea feroce care a lăsat mii de victime în gropi comune, aceștia critică legile memoriei istorice, considerându-le "revansarde" și "totalitare".
Cu toate acestea, legile memoriei, aplicate din 2007, nu au generat confruntări majore, ci au permis familiilor să recupereze rămășițele celor dragi pentru înmormântări demne, fără a căuta răzbunare, după cum a subliniat medicul legist Francisco Etxeberria.
Sondajele recente indică o legătură directă între necunoașterea istoriei și tendințele autoritare în rândul tinerilor. Un sfert dintre aceștia consideră preferabil un regim nedemocratic în anumite circumstanțe, iar aproape jumătate din generațiile Z și millennial nu pot plasa corect regimul franchist în timp sau nu cunosc detalii despre moartea poetului Federico García Lorca.
