În câteva cuvinte
Consiliul General al Puterii Judiciare (CGPJ) din Spania a confirmat blocajul în alegerea președinților a două camere esențiale ale Curții Supreme din cauza diviziunilor politice. Președinta CGPJ, Isabel Perelló, a forțat votul, dar candidaturile au fost returnate comisiei.
Consiliul General al Puterii Judiciare (CGPJ) din Spania a certificat oficial impasul în alegerea președinților celor două camere cheie ale Curții Supreme – Camera a II-a (Penală) și Camera a III-a (Contencios-Administrativ).
Președinta CGPJ, Isabel Perelló, a forțat miercuri votul asupra celor patru candidaturi — două pentru fiecare cameră — care fuseseră prezentate pentru Camerele a II-a și a III-a, deși surse din ambele grupuri, atât cel progresist, cât și cel conservator, erau de acord că, momentan, nu există posibilitatea unui acord pentru aceste numiri. După un prim vot care a confirmat diviziunea dintre cele două blocuri (cu votul în alb al lui Perelló), președinta a insistat pentru încă trei voturi pentru a forța returnarea candidaturilor către Comisia de Calificare. Mai multe surse din cadrul organismului coincid că nu este clar dacă acest pas înseamnă reluarea completă a procesului și solicitarea de noi candidaturi sau, ceea ce pare mai probabil, ca o comisie să facă o nouă propunere care, previzibil, ar duce la aceleași nume, cu excepția cazului în care vreun candidat își retrage candidatura.
Negocierea privind președințiile celor două camere cheie este blocată cu patru candidați pe masă: progresiste propun două femei, magistrata Ana Ferrer pentru Camera a II-a — condusă până în decembrie anul trecut de Manuel Marchena și care se ocupă de judecarea persoanelor cu statut special (aforados) și de soluționarea în ultimă instanță a marilor cazuri de corupție — și Pilar Teso pentru Camera a III-a — competentă pentru soluționarea cauzelor care afectează guvernul; în timp ce conservatorii susțin numirea lui Andrés Martínez Arrieta pentru a prezida Camera Penală și a lui Pablo Lucas pentru cea de Contencios-Administrativ.
Aceste numiri necesită un minim de 13 voturi, o cifră pe care niciunul dintre cele două blocuri nu o întrunește, fiind necesar un acord pentru fiecare post. Membrii aleși la propunerea Partidului Popular (PP) asigură că, deocamdată, nu intenționează să accepte niciuna dintre cele două candidate progresiste, considerându-le afine guvernului. Surse conservatoare admit că nu se grăbesc să deblocheze aceste numiri, deoarece cele două camere sunt acum prezidate în funcție de cei doi candidați ai lor pentru desemnarea formală. Amândoi sunt, de altfel, spre sfârșitul carierei (Martínez Arrieta are 70 de ani, iar Lucas, 69), iar conservatorii argumentează că merită să se pensioneze (la 72 de ani) ca președinți de Cameră, chiar dacă ocupă acest post interimar dacă progresiste refuză să-i voteze.
Negocierea este, în plus, traversată de o altă dezbatere fundamentală: cum se aplică legea care stabilește că niciun sex nu poate avea o reprezentare mai mică de 40% „în posturile de reprezentare și decizie”. Un raport comandat de Perelló Serviciului de Studii și Rapoarte al Consiliului a concluzionat că norma trebuie aplicată pentru ansamblul numirilor alocate de plen în cei cinci ani de mandat, dar acest aviz contravine altor două redactate de comisia de egalitate, care consideră că acest procent trebuie respectat în fiecare tip de organism.
Progresiste își apără candidaturile pe baza CV-urilor, dar și pe baza faptului că sunt femei. Și resping ideea că numirile lor, așa cum susțin conservatorii, ar presupune prioritizarea parității în detrimentul meritului și capacității. „Sunt magistrate ale Curții Supreme, deci excelența le este deja prezumată. Și așa a fost evaluat de Sala de Conducere, de comisia de calificare și de comisia permanentă”, semnalează un membru progresist.
Președinta deja inclusese aceste numiri pe ordinea de zi a mai multor plenuri, dar apoi le retrăsese după ce constatase imposibilitatea ajungerii la un acord. După plenul din aprilie, Perelló a dat un ultimatum și i-a avertizat pe membri că președințiile celor două camere cheie ale Curții Supreme trebuiau votate într-unul din cele două plenuri prevăzute în mai, unul miercuri și altul pe 21. Unii consilieri credeau că acest termen se va prelungi până la a doua sesiune, but in ultimele zile președinta îi avertizase pe grupuri că, de data aceasta, nu va scoate acest punct de pe ordinea de zi și va forța votul.
