În câteva cuvinte
Magistrații Susana Polo și Ana Ferrer, în votul lor disident, au afirmat că Procurorul General García Ortiz ar fi trebuit achitat, considerând condamnarea sa pentru divulgare de secrete o "încălcare a prezumției de inocență", deoarece nu există dovezi suficiente și nota de presă nu a fost ilegală.
Două judecătoare progresiste de la Tribunalul Suprem spaniol, Susana Polo și Ana Ferrer, au formulat un vot disident, susținând că Procurorul General Álvaro García Ortiz ar fi trebuit achitat în cazul acuzației de divulgare de secrete. Acestea consideră că decizia majorității camerei reprezintă o "încălcare a prezumției de inocenței", argumentând că nu există dovezi concludente că García Ortiz ar fi divulgat e-mailul din 2 februarie 2024, implicat în dosarul iubitului Isabellei Díaz Ayuso, și că nota de presă emisă de ministerul public nu constituie o infracțiune.
În opinia celor două magistrate, era nu doar o opțiune legală, ci singura opțiune legală să se dezmintă o acuzație falsă de acțiune ilicită a Parchetului. Ele subliniază că datoria de confidențialitate a Procurorului General a fost "total neutralizată" de răspândirea unor "informații părtinitoare" despre un posibil acord al partenerului lui Ayuso cu Parchetul, având în vedere interesul public major al cazului. De asemenea, era necesar să se infirme acuzațiile de neregularitate sau chiar delictualitate lansate de șeful de cabinet al lui Ayuso, Miguel Ángel Rodríguez.
Votul disident, care se întinde pe 53 de pagini, analizează și infirmă argumentele majorității. Magistrații Polo și Ferrer contestă credibilitatea unor mărturii jurnalistice folosite de majoritate pentru condamnare, precum și interpretarea ștergerii mesajelor de pe telefonul lui García Ortiz. Ele susțin că jurnaliștii care au declarat că au avut cunoștință de e-mail înainte de publicarea notei informative sunt credibili și că dreptul lor la secretul profesional nu ar trebui să le diminueze credibilitatea. Mai mult, unii jurnaliști au negat vehement că Procurorul General ar fi fost sursa lor.
În ceea ce privește nota de presă din 13 martie 2024, judecătoarele consideră că aceasta nu conține informații divulgate în mod necorespunzător, deoarece faptele erau deja cunoscute public. Nota a avut ca scop o dezmințire și nu a inclus nicio informație inedită sau secretă. Concluzia lor este că sentința de condamnare se bazează pe o simplă suspiciune și reprezintă o încălcare a dreptului la prezumția de inocență.
