În câteva cuvinte
Consiliul Economic și Social (CES) din Spania a salutat în principiu proiectul de lege privind violența vicariantă, care incriminează pentru prima dată acest tip de violență, dar a criticat lipsa resurselor și unele inconsecvențe legislative.
MADRID – Consiliul Economic și Social (CES) al Spaniei a publicat miercuri un aviz privind proiectul de lege organică referitor la violența vicariantă. Deși a avut o „evaluare generală pozitivă”, organismul consultativ a semnalat contradicții în text și lipsa unui buget alocat pentru implementare.
Această lege va tipifica pentru prima dată violența exercitată de parteneri sau foști parteneri, menită să „provoace durere sau suferință femeilor” prin intermediul copiilor, minorilor aflați sub tutelă, ascendenților, fraților sau soțului/soției, ca infracțiune specifică.
Analiza CES nu este obligatorie, dar observațiile acestor organisme consultative adesea duc la modificări în procesul legislativ parlamentar. Entitatea subliniază importanța recunoașterii și sancționării violenței vicariante ca o „manifestare specifică și extremă a violenței de gen”, în care agresorul folosește copiii sau persoanele din cercul cel mai apropiat al victimei ca instrumente pentru a-i provoca daune.
CES critică faptul că „complexitatea și gradualitatea violenței vicariante ar necesita un tratament integral pe care textul nu reușește să-l proiecteze”. Argumentează că, în redactarea actuală, „ar putea lăsa în afara măsurilor de protecție și a drepturilor anumite victime contemplate în definiția violenței vicariante, cum ar fi ascendenții, frații sau soții”. Avizul avertizează, de asemenea, asupra „lipsei de coerență între unele secțiuni și reforma propusă” și recomandă „armonizarea” redactării textului.
Organismul își exprimă regretul că, deși este necesară o mobilizare amplă de resurse, impactul bugetar estimat este „nul”. Afirmă că eficacitatea măsurilor prevăzute, cum ar fi Planul de Sensibilizare, formarea profesioniștilor din justiție sau consolidarea tribunalelor specializate în violența împotriva femeilor, va necesita alocarea de fonduri economice. CES avertizează că „aceste fenomene generează costuri economice și sociale semnificative” și face referire la modele internaționale precum Barnahus (casa copiilor în islandeză), unde toate departamentele implicate într-un caz de abuz sexual infantil se coordonează și lucrează sub același acoperiș într-un mediu prietenos.
Într-un alt comentariu, CES subliniază că, afectând domenii precum imigrația sau protecția cetățenilor spanioli în străinătate, unde există deja măsuri specifice pentru violența de gen, viitoarea lege ar putea contraveni altor legislații. Se recomandă solicitarea opiniei specialiștilor pe acest aspect.
Ca punct forte, organismul evidențiază că „norma vine să acopere anumite lacune juridice”. Explică faptul că, până acum, absența unei reglementări „a obstrucționat” și a condus la „răspunsuri inegale în domeniul judiciar și administrativ, bazate fundamental pe criterii jurisprudențiale”. Avizul subliniază tipificarea penală specifică a acestor comportamente, „circumscripția la daunele provocate persoanelor apropiate victimei pentru a maximiza suferința” și propunerea de „întărire a formării profesioniștilor din justiție și îmbunătățirea procedurilor pentru apărarea victimelor”.
Proiectul de lege organică privind măsurile în materie de violență vicariantă va tipifica violența vicariantă ca infracțiune specifică în Codul Penal printr-un nou articol 173 bis, cu pedepse de închisoare și interdicții suplimentare. De asemenea, include o nouă pedeapsă care împiedică condamnații să difuzeze conținuturi legate de infracțiune. În plus, introduce modificări în Codul Civil pentru ca minorii să fie ascultați în mod obligatoriu în procesele de custodie și vizită, și încorporează perspectiva de gen și copilărie în formarea judiciară.
Proiectul prevede includerea acestor cazuri și extinde formarea obligatorie în violența vicariantă pentru operatorii judiciari, forțele de securitate și personalul medico-legal.
Consiliul Economic și Social salută recunoașterea violenței vicariante ca o manifestare extremă a violenței de gen, dar cere o abordare mai amplă și finanțare adecvată.