Răspândirea "trumpismului educațional" în Spania, caracterizată prin discreditarea dovezilor științifice și a instituțiilor, individualizarea succesului și promovarea unei piețe libere în educație, necesită un răspuns ferm și coordonat.

Această ideologie, care se manifestă prin populism naționalist și neîncredere în instituțiile publice, emoționalizarea discursului și simplificarea mesajelor, ridiculizarea dovezilor și a vocilor experte, precum și prin critica valorilor de egalitate și recunoaștere culturală, începe să prindă rădăcini în dezbaterile publice și conversațiile cotidiene din Spania.

Concret, "trumpismul educațional" în Spania are trei manifestări principale:

• Antiintelectualismul și discreditarea cercetării educaționale.
• Individualizarea succesului și eșecului școlar.
• Promovarea conceptului de "piață liberă" în educație.

Această abordare vizează subminarea fundamentelor și proiectului educației publice, profitând de discursurile care zugrăvesc un tablou apocaliptic al stării învățământului spaniol.

Ce este "Trumpismul Educațional"?

În primul rând, este vorba despre discreditarea și ridiculizarea raționamentului și a dovezilor științifice. Transpus în domeniul educațional, acest lucru înseamnă respingerea oricărei încercări de a răspunde la întrebarea "ce funcționează în educație?" pe baza evaluărilor și studiilor științifice. Pentru adepții acestei ideologii, problema este metoda științifică în sine, considerată nesustenabilă. Această atitudine ignoră complexitatea fenomenelor educaționale și necesitatea de a distinge între cercetarea bună și cea proastă.

În al doilea rând, "trumpismul educațional" transformă meritocrația într-o dogmă de credință și un diagnostic. Meritocrația nu mai este o aspirație socială, ci o justificare a status quo-ului: fiecare este unde merită. În educație, acest lucru implică ideea că realizările academice ale fiecărui student depind în principal de efortul și capacitatea sa, ignorând factorii socio-economici. Statisticile arată clar că elevii din familii defavorizate au rezultate semnificativ mai slabe la testele internaționale (PISA) și o rată mai mare de abandon școlar, o realitate pe care această perspectivă o minimalizează.

În al treilea rând, susținătorii "trumpismului educațional" aspiră la o piață liberă a școlilor, unde familiile concurează pentru școli, iar școlile concurează pentru familii. Modelele de "school choice" și piața școlară oferă libertate deplină familiilor de a alege școala și autonomie totală școlilor în definirea ofertei pedagogice. Instrumentul "vedetă" pentru finanțarea educației este voucherul, un cec școlar pe care fiecare familie îl poate folosi pentru a acoperi costurile școlii alese. Această abordare duce la o rețea școlară segregată, unde se perpetuează școli "inegale" în compoziție și oportunități, iar controlul public al educației este evitat cu orice preț.

Un răspuns bazat pe cinci puncte

Ca răspuns la riscurile acestei "furtuni perfecte" (suma de trumpism și alarmism), este necesar un angajament politic ferm pentru o școală publică mai bună și mai puternică, articulat în jurul a cinci angajamente:

1. Angajamentul față de rezultate, împotriva inegalității. Pentru o școală care își propune îmbunătățirea globală a performanței academice și reducerea procentului de elevi cu rezultate scăzute. Aceasta necesită instrumente precum orientarea, bursele, reducerea numărului de elevi pe clasă, sprijin academic, profesioniști specializați, spații școlare adecvate și materiale tehnologice de calitate.

2. Angajamentul față de autonomie și dovezi solide și plurale. Pentru o școală cu autonomie educațională reală, care definește proiecte puternice bazate pe reflecție, deliberare și experiența cadrelor didactice, condițiile specifice ale centrului și rezultatele studiilor relevante. Inovația trebuie să răspundă nevoilor reale, nu modei.

3. Angajamentul față de o evaluare utilă. O școală publică ce își evaluează proiectele educaționale pentru a verifica atingerea obiectivelor proprii și a celor sistemice. Este crucial ca școlile să aibă încredere în această evaluare și să o utilizeze pentru îmbunătățire, având un cadru național și regional rezonabil de teste de competențe și responsabilitate.

4. Angajamentul față de cadrele didactice. O școală și o politică educațională publică ce își centrează eforturile pe principalul său activ: profesorii. Succesul elevilor, în special al celor din medii defavorizate, necesită profesori în continuă dezvoltare, cu recunoaștere, formare, spații de colaborare și stimulente adecvate.

5. Angajamentul față de serviciul public. O școală publică de calitate și atractivă pentru toate familiile, indiferent de condiția lor, cu capacitate suficientă de a garanta dreptul subiectiv al fiecărei familii de a o alege. Scopul principal este de a evita segregarea și de a oferi tuturor familiilor posibilitatea de a alege între "școli nu inegale".

În concluzie, împotriva unui "trumpism educațional" care câștigă teren și pune în pericol coeziunea socială și egalitatea de șanse, este esențial să se reînnoiască angajamentul politic față de școala publică, susținând-o cu resurse, consens politic și reforme strategice. O școală publică de excelență care nu lasă pe nimeni în urmă.