Pe fondul unei crize climatice tot mai acute și alimentate de populismul negaționist, cea de-a 30-a ediție a Conferinței Părților (COP30) la Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice a început luni în Belém, Brazilia. Cu zece ani în urmă, 195 de țări au semnat Acordul de la Paris, angajându-se să mențină creșterea temperaturii globale sub 2 grade Celsius față de nivelurile preindustriale și, pe cât posibil, să o limiteze la 1,5 grade. Pentru a atinge acest obiectiv, reducerea semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră era esențială.

Cu toate acestea, lumea a rămas dependentă de arderea combustibililor fosili. Anul trecut, nivelul de CO₂ din atmosferă a atins un record, iar depășirea pragului de 1,5 grade este acum inevitabilă în deceniul următor. Într-un moment de urgență maximă pentru inversarea acestei tendințe, revenirea lui Donald Trump la Casa Albă a încurajat negarea schimbărilor climatice la nivel global. Statele Unite au decis pentru a doua oară să se retragă din inițiativele ONU privind emisiile și amenință cu tarife țările care susțin o taxă de mediu pe transportul maritim. Decizia lui Trump nu înseamnă doar ignorarea științei, ci și abandonarea luptei împotriva unei amenințări existențiale pentru umanitate.

În urma acestei tendințe, creșterea partidelor de extremă-dreaptă, în special în Uniunea Europeană, a determinat partidele conservatoare moderate să își revizuiască poziția față de politicile de mediu. Un exemplu elocvent este reforma Legii Europene a Climei, convenită săptămâna trecută, care menține reducerea emisiilor cu 90% până în 2040 față de nivelurile din 1990, dar include o diminuare a ambiției, în care anumiți factori au jucat un rol fundamental.

Summitul de la Belém se deschide, așadar, cu perspective sumbre de a ajunge la acorduri semnificative. Statele Unite, responsabile pentru 11% din emisiile globale, boicotează summitul, în timp ce China (cel mai mare emițător mondial), India și Rusia (împreună aproape 43% din emisii) trimit delegații de nivel secundar. În plus, 115 din cele 195 de țări semnatare ale Acordului de la Paris nu și-au îndeplinit angajamentul de a trimite ONU obiectivele lor de reducere a emisiilor pentru 2035. Reuniunea anterioară, desfășurată acum un an la Baku, a fost departe de a satisface cerințele economiilor în curs de dezvoltare, dar a demonstrat cel puțin o rezistență a multilateralismului, care este acum mai indispensabil ca niciodată.

Speranța – și paradoxul – este că lumea nu a fost niciodată într-o poziție mai bună pentru a renunța la combustibilii fosili și a avansa spre mobilitatea electrică. De la Belém trebuie să vină un mesaj puternic în acest sens. Lupta nu este ideologică, ci pentru simpla supraviețuire.