Franța se confruntă cu o criză politică fără precedent. Președintele Emmanuel Macron l-a renumit pe Sébastien Lecornu în funcția de prim-ministru vineri seara, la doar cinci zile după ce acesta și-a dat demisia. Însă, chiar și Lecornu a adoptat o atitudine „defetistă”, avertizând că „nu sunt mulți candidați” dispuși să se alăture unui guvern amenințat cu veto-ul opoziției.

Lecornu, al cărui prim mandat a durat doar 27 de zile (un record negativ pentru a V-a Republică), a recunoscut că nu are o agendă clară și că singura sa ambiție este „să iasă din această situație dificilă pentru toată lumea”.

Întrebarea care domină scena politică este cât va rezista al doilea Guvern Lecornu. Acesta ar putea fi demis chiar de joi, dacă partidele de opoziție, inclusiv stânga radicală (La France Insoumise) și extrema dreaptă (Rassemblement National), depun o moțiune de cenzură marți.

Prioritatea absolută a lui Lecornu este formarea rapidă a unui guvern pentru a respecta termenele constituționale de adoptare a bugetului pe anul viitor. Legea trebuie prezentată Consiliului de Miniștri luni și Adunării Naționale miercuri. Dacă bugetul nu este aprobat până la sfârșitul anului, criza politică se va transforma într-o blocadă economică.

În centrul disputelor rămâne legea pensiilor, care a crescut vârsta de pensionare la 64 de ani. Macron a cedat parțial, deschizându-se către o amânare a aplicării reformei până în 2028. Totuși, Partidul Socialist cere abrogarea completă a reformei și condiționează de acest lucru renunțarea la moțiunea de cenzură.

„Trebuie să formăm un Guvern care să corespundă realității parlamentare, care să fie liber și să nu fie prizonierul intereselor partizane”, a declarat prim-ministrul.

Izolarea lui Macron este în creștere. Chiar și partidele care l-au susținut anterior, precum Republicanii, refuză să facă parte din noul Executiv, deși au promis un „sprijin exigent” pentru adoptarea bugetului, pentru a evita un colaps economic total. Președintele francez atribuie criza fragmentării Adunării Naționale, în timp ce spectrul alegerilor legislative anticipate rămâne la orizont.