Criza politică din Comunitatea Valenciană nu reprezintă doar un eșec pentru Partidul Popular (PP), ci și un triumf semnificativ pentru partidul de extremă-dreapta Vox. Această situație a forțat liderul PP, Alberto Núñez Feijóo, să caute o alianță deschisă cu Vox, rupând un tabu împotriva colaborării cu forțele neofasciste în politica europeană.

Strategia PP de a-l demoniza pe Pedro Sánchez, președintele guvernului spaniol, s-a dovedit contraproductivă. În loc să-l slăbească pe Sánchez, această abordare a lăsat PP-ul vulnerabil și a scos în evidență lipsa de direcție a lui Feijóo. Se sugerează că PP-ul ar fi putut opta pentru o abordare mai democratică, propunând un acord cu PSOE pentru a stabiliza regiunea Valenciană, în loc să se predea extremei drepte.

Vox, profitând de situație, și-a impus condițiile, având în vedere agenda sa care include frânarea "pactului verde" și o reevaluare a politicilor de imigrație. Partidul de extremă-dreapta se află într-o poziție de forță, având totul de câștigat, fie prin acceptarea condițiilor sale de către PP, ceea ce ar valida agenda Vox, fie prin declanșarea unor alegeri anticipate care ar putea aduce noi avantaje.

Această alianță consolidează legitimitatea Vox și plasează PP-ul într-o poziție dificilă, demonstrând o turnură reacționară a dreptei spaniole. Întrebările persistă cu privire la viitorul leadership-ului lui Feijóo și la potențialul lui Pedro Sánchez de a recupera teren în fața acestor noi dinamici politice.