Curtea Constituțională protejează o femeie victimă a violenței domestice

Curtea Constituțională a acordat protecție unei femei căreia, printr-o sentință de divorț, i s-a atribuit în exclusivitate custodia unicului său fiu minor, dar impunându-i exercitarea acesteia în orașul în care locuia fostul ei soț, de unde plecase din cauza violenței domestice. Până în 2020, reclamanta, O.V.R., a locuit în Vitoria cu minorul și soțul ei, iar din acel an s-a mutat în orașul A Coruña, locul de reședință al bunicilor materni. Atunci a depus plângerea pentru violență domestică împotriva tatălui copilului ei. Cu toate acestea, în iulie 2021, Tribunalul pentru violență asupra femeilor nr. 1 din Vitoria i-a atribuit lui O.V.R. custodia minorului cu condiția menționată de a o exercita în orașul de origine.

Sentința ― al cărei raportor a fost magistratul María Luisa Balaguer, din sectorul progresist al tribunalului ― consideră că hotărârea contestată nu a îndeplinit obligația de motivare întărită impusă de articolul 24.1 din Constituție ― referitor la dreptul la protecție judiciară efectivă ―, în legătură cu principiul interesului superior al copilului și dreptul la libertate de circulație și reședință. Hotărârea acceptă, în esență, afirmațiile femeii, în sensul că ordinul pronunțat de instanța din Vitoria „nu a cântărit noua situație a minorului, înregistrat și școlarizat în A Coruña, unde mama și fiul se bucurau de un nou mediu social și familial mai stabil și mai sigur”.

Tribunalul adaugă că, prin neidentificarea beneficiilor concrete pe care le-ar aduce minorului întoarcerea sa în Vitoria, această hotărâre a presupus și o restricție fără temei legal a libertăților sale de circulație și reședință. În hotărârea sa, Camera a II-a reamintește că judecătorii și tribunalele sunt supuși „unui canon întărit de motivare” atunci când iau decizii care afectează interesul superior al minorului. Hotărârea adaugă că, atunci când adoptă astfel de decizii, judecătorii trebuie să țină cont de datoria lor de a preveni și proteja minorul de violență. O datorie care, se avertizează în mod expres, „se predică în fața contextelor de violență de gen”. Și subliniază că aceasta implică „o obligație de prevenire și protecție împotriva violenței asupra fiilor și fiicelor femeilor victime ale violenței sexiste”.

Curtea Constituțională consideră că decizia instanței din Vitoria nu a fost suficient motivată deoarece nu a identificat „beneficiile concrete pe care le aduce minorului întoarcerea sa în orașul de reședință al tatălui, împotriva căruia, în acel moment, era deja în curs un proces pentru diferite infracțiuni de violență domestică”. Sentința consideră insuficientă simpla referire făcută de instanță la inexistența unui ordin de protecție.

Camera a II-a a organului de garanții avertizează cu privire la aceste aspecte că, în acest caz, au fost emise un certificat de la Parchetul provincial și un raport de la serviciile sociale ale Consiliului Local A Coruña cu privire la calitatea de victimă a lui O.V.R., și explică faptul că chiar instanța din Vitoria și-a asumat competența de a instrumenta cauza. Sentința reproșează, de asemenea, ordinului contestat că a recurs la un fel de revictimizare a reclamantei, prin ignorarea „temerii pe care violența sexistă o insuflă victimelor sale atunci când denunță și iau decizii cu privire la fiii și fiicele comune”.

Hotărârea consideră, de asemenea, că reclamantei i s-a încălcat dreptul la protecție judiciară efectivă atunci când nu i s-a lăsat altă alternativă decât să se mute în orașul de reședință al presupusului său agresor „fără a specifica beneficiile pe care această decizie le-ar aduce fiului său minor”. Sentința a avut voturile împotriva ale magistraților Enrique Arnaldo și César Tolosa ― aparținând blocului conservator al tribunalului ―, care își vor prezenta votul separat în scris.