Carlos Mazón, fostul președinte al Generalitat Valenciana, a demisionat la un an după inundațiile catastrofale DANA, care au ucis 229 de persoane în Comunitatea Valenciană. Decizia vine în contextul unei instrucțiuni judiciare care a calificat versiunea sa despre evenimente drept „ficțiune”, precum și al presiunii mediatice și al pierderii sprijinului politic.

Mazón a început să mintă imediat după dezastru, încercând să se mențină în funcție. În discursul său de demisie, el a recunoscut că a greșit, permițând crearea imaginii unui „președinte absent”, dar nu a clarificat niciodată ce a făcut exact în orele critice ale inundațiilor.

Acuzațiile demontate de fapte

Relatarea lui Mazón a fost contrazisă de dovezi și mărturii oficiale:

• Acuzația de lipsă de ajutor: Mazón a susținut că „nu am primit niciodată ajutor”. Totuși, fosta sa consilieră de Justiție și Interne, Salomé Pradas, a respins în mod repetat ofertele de asistență din partea altor comunități, inclusiv echipa de urgență Ericam din Madrid. De asemenea, a limitat inițial desfășurarea Unității Militare de Urgență (UME), care, în cele din urmă, a desfășurat cea mai mare operațiune a armatei spaniole pe timp de pace, cu până la 8.500 de militari.
• Acuzația de lipsă de avertizare: Mazón a acuzat Agenția de Stat de Meteorologie (AEMET) că a ascuns informații. În realitate, AEMET emisese o alertă „roșie” (risc extrem) cu ore înainte. Alte instituții au luat măsuri de precauție, cum ar fi anularea cursurilor la Universitate, măsuri de care Mazón a râs public.
• Alerta tardivă: Mesajul de alertă pe telefoanele mobile a fost trimis la ora 20:11, cu mult după ce multe victime au murit. Judecătoarea a subliniat că, deși pagubele materiale erau inevitabile, „decesele puteau fi evitate”.

Calculul politic din spatele demisiei

Deși Mazón a negat că demisia sa ar fi un „calcul politic”, decizia de a renunța la președinție, dar de a-și păstra mandatul de deputat, îi permite să își mențină statutul de aforado (imunitate), evitând astfel să colaboreze cu justiția. Mai mult, surse guvernamentale indică faptul că Mazón intenționează să își ia concediu medical, ceea ce l-ar scuti de obligația de a depune mărturie în comisiile parlamentare de anchetă.

Timp de un an, Mazón a ignorat cererile de demisie și protestele publice, descărcându-și responsabilitatea asupra agențiilor guvernamentale centrale. Indignarea publică a atins apogeul la funeraliile de stat, unde a fost forțat să se confrunte cu familiile victimelor, care i-au cerut demisia în prezența Regelui.