În câteva cuvinte
Pe fondul tensiunilor politice din Spania, se subliniază riscul revanchismului și eroziunii instituțiilor democratice. Articolul evidențiază importanța independenței sistemului judiciar și a toleranței reciproce pentru a evita transformarea instituțiilor în instrumente de luptă politică.
În absența unor mecanisme de control și a toleranței reciproce, instituțiile riscă să fie percepute drept simple instrumente în disputele politice. Adevărata democrație este amenințată atunci când partidele politice transformă deciziile judiciare în arme pentru propriile interese.
Decizia recentă a Curții Supreme privind fostul procuror general a generat un val de cereri de reformă a Legii Organice a Puterii Judiciare. Aceasta ar permite unei majorități politice să aleagă judecătorii, ignorând reprezentarea altor forțe politice. Un astfel de abordaj ar putea crea un precedent periculos, unde echilibrul puterilor este erodat, iar revanchismul devine o cale cu două sensuri, ducând la o spirală de acțiuni și contra-acțiuni între facțiuni politice.
Chiar și în contextul unor lupte partizane intense, este esențial să se rețină că sistemul de verificare și echilibru reprezintă ultimul bastion al democrației. Lipsa de legitimitate acordată instituțiilor, chiar și atunci când deciziile lor sunt nepopulare, deschide o poartă largă pentru ca puterea politică să profite de această atmosferă și să-și consolideze poziția împotriva oricăror abuzuri viitoare.
Este important să nu se generalizeze acuzațiile: o decizie individuală a unui fost oficial nu condamnă o întreagă instituție. Curtea Supremă își menține legitimitatea, indiferent de rezultatul particular al unui caz. Judecătorii, precum Antonio del Moral și Juan Ramón Berdugo, au confirmat condamnări în cazuri notabile, demonstrând independența justiției.
De asemenea, linșajele publice sunt contraproductive într-un stat de drept. Chiar și în cazul unor opinii divergente, este important să se mențină un ton respectuos și să se evite desumanizarea. Instituțiile democratice oferă căi de recurs legale, cum ar fi apelul la Curtea Constituțională sau la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, demonstrând că soluții legale există întotdeauna.
În cele din urmă, retorica polarizantă de "război civil" este un ciclu fără sfârșit. Democrația nu este o dictatură și nici nu este sub un "lovitură de stat judiciară" atunci când o instanță pronunță o sentință. Rolul judecătorilor este de a evalua faptele judiciare, iar dacă o facțiune politică consideră că o anumită decizie este nedreaptă, există mecanisme, cum ar fi grațierea, care pot fi folosite în limitele legii.
Problema actuală a democrației este tendința de a transforma orice eveniment într-o luptă între bine și rău, ignorând nuanțele. Polarizarea încurajează cetățenii să adere la presupuse tabere, unde emoția prevalează în fața reflecției. Revanchismul, prin natura sa, se dovedește adesea mai atractiv decât reținerea și dialogul constructiv.