Jurnalist adăugat accidental într-un grup secret despre houthi

Jurnalistul Jeffrey Goldberg, de la revista progresistă The Atlantic, a crezut inițial că este o capcană când un număr de telefon identificat ca Michael Waltz l-a adăugat într-un grup de pe rețeaua socială criptată Signal, numit “mic grup de contact despre houthi”. Goldberg, specializat în securitate națională, a avut numeroase confruntări cu administrația Donald Trump, fiind frecvent criticat de președinte. Waltz, consilierul pentru Securitate Națională și responsabilul cu politica externă la Casa Albă, l-a adăugat accidental pe jurnalist într-un chat al oficialilor de rang înalt care gestionau informații strict secrete despre planurile de atac asupra grupului rebel yemenit.

Printre membrii grupului care au discutat pe rețeaua socială despre planurile de bombardare a milițiilor islamiste s-au numărat, conform informațiilor văzute de Goldberg, vicepreședintele J. D. Vance, secretarul Apărării Pete Hegseth, directorul Securității Naționale Tutsi Gabbard, secretarul de Stat Marco Rubio, șeful adjunct de cabinet de la Casa Albă Stephen Miller și directorul CIA John Ratcliffe. În total, 18 persoane.

Schimbul de mesaje, divulgat accidental, aruncă o lumină asupra modului în care gândește echipa de securitate națională a administrației Trump. Dar scoate, de asemenea, în evidență riscurile enorme ale gestionării unor chestiuni de importanță militară într-un simplu chat online, chiar dacă este criptat.

Primul mesaj l-a uluit pe Goldberg. Persoana identificată ca Waltz explica: “Echipă, creez un grup de principali (responsabilii de la conducerea diferitelor entități guvernamentale) pentru a ne coordona în legătură cu houthi, în special pentru următoarele 72 de ore. Alex Wong, secundul meu, montează o echipă rapidă… După ședința de dimineață din Sala de Criză pentru activități, o voi trimite după-amiaza”. A continuat solicitând numele persoanelor care ar trebui să facă parte din grup. “Pentru a ne coordona în următoarele zile și în weekend. Mulțumesc”, spunea mesajul, datat joi, 13 martie.

Jurnalistul a rămas uimit, după cum relatează într-un articol din revista sa. După mesajul lui Waltz, au urmat altele de la Vance, Gabbard, Hegseth… “Inutil să mai spun că nu am mai fost invitat niciodată la o sesiune a unui comitet de principali de la Casa Albă și, în numeroșii mei ani ca reporter specializat în securitate națională, nu am mai auzit niciodată să fie convocat vreunul prin intermediul rețelelor sociale”.

Nu era o glumă, nici o tentativă de fraudă informatică sau de răspândire a știrilor false. A doua zi, explică Goldberg, lucrurile au devenit și mai ciudate. Waltz a inițiat conversația sugerând redactarea unor liste cu aliați de informat. J. D Vance a considerat că atacul este o greșeală și că opinia publică nu ar înțelege bombardamentul, cerând amânarea lui cu o lună. “Nu sunt sigur că președintele știe cât de inconsistent este acest lucru cu mesajul său despre Europa în acest moment. Există un risc suplimentar de a vedea o creștere moderată până la mare a prețurilor petrolului”.

Hegseth, secretarul Apărării, a pledat pentru lansarea următorului mesaj către public: “1) Biden a eșuat, 2) Iran a plătit”. Despre atacarea houthi, a sugerat: “Văd două lucruri, 1) Restabilirea dreptului de navigație, un interes național fundamental, și 2) Restabilirea puterii de descurajare, pe care Biden a distrus-o. Dar putem întrerupe cu ușurință. Și dacă o facem, voi face tot ce pot pentru a garanta securitatea operațiunii”.

Statele Unite au lansat pe 15 martie, a doua zi, un atac asupra grupului yemenit pentru a apăra libertatea de navigație în Marea Roșie, ca răspuns la atacurile houthi asupra navelor comerciale care tranzitează canalul, ca represalii pentru războiul din Gaza. Cu câteva ore înainte, Hegesth a trimis grupului detalii operaționale, “inclusiv informații despre ținte, armele pe care Statele Unite urmau să le desfășoare și secvențe de atac”, își amintește reporterul.

Consiliul de Securitate Națională a declarat pentru The Atlantic că lanțul de mesaje “pare autentic” și investighează modul în care a fost posibilă adăugarea unui jurnalist în grup. Dar susține că discuția “demonstrează coordonarea profundă și cântărită între oficialii de rang înalt”.