Intervenția Annei Navarro în Parlamentul Catalan

Am ascultat cu inima strânsă intervenția Annei Navarro într-o comisie a Parlamentului catalan, săptămâna trecută. Discursurile deputaților secundari în adunările regionale nu mă emoționează de obicei și nici nu știam cine este Anna Navarro (se pare, numărul doi al Junts în Adunare, recrutată de Puigdemont), dar parlamentarul a prezentat în dezbatere o realitate crudă și nedreaptă în fața căreia societatea nu mai poate rămâne indiferentă.

Apelând la persoana întâi, Navarro ne-a povestit cât de oribil este pentru o femeie bogată ca ea, care a trăit 30 de ani în Statele Unite, să se întoarcă în țara sa pentru a ocupa un loc în Parlament.

Acum știm de ce a trecut 11 luni, de la alegeri până astăzi, fără ca cetățenii să observe prezența sa: există doar șase intervenții ale sale înregistrate în Parlament; cinci dintre ele anul acesta. În tot anul 2024, a vorbit o singură dată.

Gurile rele de dreapta spaniolă vor murmura că onorata doamnă este puțin leneșă, dar astăzi știm că nu se putea concentra pentru că era prinsă într-un coșmar kafkian de birocrați insensibili și cruzi, care facilitează viața imigranților și pun piedici catalanilor adevărați care se întorc din visul american pentru a lucra pentru țara lor.

A vrut să meargă la centrul de sănătate și i-au spus, ca lui Larra, "veniți mâine", adăugând că imigranții sunt tratați imediat. Când a spus că a încheiat o asigurare privată, deputații abia și-au putut stăpâni lacrimile. Este bine de știut că imigranții trăiesc o viață nebună.

Dacă sunt găsiți într-o barcă pe mare, li se dă apă și li se ia tensiunea gratuit, celor foarte norocoși, de parcă croaziera nu ar fi fost suficientă ca cadou.

Când Navarro vrea să navigheze, trebuie să închirieze singură un iaht și i se cere să plătească dublu. Apoi, deja pe uscat, viața imigranților este prietenoasă și plăcută. Se distrează de minune alternând în cartierele la modă și ocupându-se de cele mai bune locuri de muncă, angajați în condiții foarte avantajoase, spre deosebire de Navarro, care trebuie să se resemneze cu un loc în parlamentul regional pe care abia l-a încălzit.

S-a săturat ca femeile de afaceri bogate să se simtă complexe în fața chelnerilor, a taximetriștilor și a doamnelor care curăță rahatul din restaurantele pe care le frecventează. Este revoltător ca Anna Navarro să fie marginalizată în fața acestei mase de străini privilegiați, în timp ce ea se chinuie să se înregistreze în Pedralbes, deoarece aplicația Primăriei funcționează prost.

Mulțumim, deputată Navarro, pentru că ați spus ceea ce multe alte femei de afaceri bogate tac.