Orice cetățean obișnuit din Spania beneficiază de dreptul de a apela o sentință la o instanță superioară, însă acest privilegiu nu este extins și la înalții demnitari aforați judecați de Curtea Supremă. Această situație, care contrastează cu principiile Pactului Internațional privind Drepturile Civile și Politice ratificat de Spania în 1977, a generat condamnări repetate la nivel internațional.

Deși o reformă din 2015 a corectat parțial această anomalie, permițând instanțelor superioare de justiție și Audiencia Nacional să revizuiască apelurile, Curtea Supremă continuă să judece aforații în primă și unică instanță. Printre exemplele recente se numără Procurorul General al Statului, Álvaro García Ortiz, senatorul José Manuel Baltar, fostul deputat Alberto Rodríguez, politicieni catalani condamnați în procesul „procés” din 2019, fostul judecător Baltasar Garzón și fostul ministru José Barrionuevo.

Singura cale de atac rămasă pentru acești demnitari este recursul de amparo la Tribunalul Constituțional, care însă nu reexaminează faptele sau probele, ci doar verifică eventualele încălcări ale drepturilor fundamentale în procedură. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avut o poziție ambiguă în privința cazurilor aforaților, recunoscând dreptul la o a doua instanță, dar considerând judecarea de către cea mai înaltă instanță ca o garanție consolidată.

Conceptul de "aforamiento" vizează nu doar politicieni (membri ai Guvernului, Congresului și Senatului), ci și magistrați și procurori. Mai mult, în cazurile în care aceștia sunt judecați, co-acuzații care nu sunt aforați pot fi, de asemenea, atrași în aceeași situație, pierzând dreptul la apel. Experți precum Rodrigo Tena și Santiago Torres subliniază că această extindere a pierderii dreptului la apel ar putea constitui o încălcare a garanțiilor procesuale și ar putea crea probleme la Tribunalul de la Strasbourg.

Deși unii susțin menținerea aforamentului pe motiv că asigură o judecată echitabilă de către judecători cu experiență, alții, precum magistratul emerit Perfecto Andrés Ibáñez, critică această figură ca fiind un privilegiu. Fundația "Hay Derecho" pledează pentru abolirea sau reducerea sa la un minim esențial, similar modelului francez unde doar președintele, prim-ministrul și membrii guvernului beneficiază de acest statut. Condamnarea lui García Ortiz, odată pronunțată, va fi definitivă.