Între Trump și dictatură se mai află doar judecătorii

Se apropie deja de două sute numărul proceselor intentate în justiție împotriva celor 124 de ordine executive ale sale, multe absurde și un număr bun, la prima vedere, neconstituționale, pe care continuă să le semneze neobosit, cu o solemnitate batjocoritoare, și apoi le arată satisfăcut camerelor de filmat. Totul se întâmplă în Biroul Oval, epicentrul politicii din Statele Unite și din lume, unde președintele își etalează semnătura groasă, autoritarismul său impenitent și ritualurile imperiale, uneori umilitoare, la care îi supune pe invitați, în fața unui grup de jurnaliști, acreditați corespunzător pentru dispoziția lor servilă față de împărat.

În trei luni, a adunat cea mai mare putere din istoria prezidențială, incluzând chiar și președinții aflați în război. În cazul său, fără niciun război, deși invocă puteri excepționale, specifice situațiilor de război, pentru a reține și expulza persoane fără documente, altele cu permis de ședere permanentă și chiar și altele cu loc de muncă, familie și copii născuți în Statele Unite. Reținerea unui cetățean în mijlocul străzii sau în casa sa pentru a-l trimite direct într-un gulag de înaltă securitate în El Salvador, fără a compărea în fața unui judecător, a fost până ieri o practică admisă ca normală de Casa Albă, pe care niciun recurs în justiție nu a reușit să o oprească.

Este politica eficientă a fricii, care însoțește închiderea frontierelor, raziile pentru reținerea și expulzarea străinilor și constituie, în cele din urmă, cea mai mare și mai regretabilă victorie a sa, deoarece satisface cele mai grave pasiuni xenofobe și rasiste, la fel cum extinderea puterilor sale prezidențiale îi satisface vanitatea impudică și pulsiunea autocratică irefrânabilă. Așezat în fața corului său de adulatori, râde de toate, de Constituție, de legalitatea internațională și de judecători, chiar și de Curtea Supremă. Până ieri, când a primit pentru prima dată un ordin imperativ, care nu admite subterfugii sau batjocuri precum cele utilizate în fața ordinelor judecătorești anterioare, și îl obligă să paralizeze toate deportările în curs către închisoarea de securitate construită de Bukele pentru suspecții de terorism.

Aceasta este a doua intervenție directă a Curții Supreme în politica de deportări demarată de Casa Albă, care se bazează abuziv pe o veche legislație din 1798 pentru a reține și deporta în timp de război cetățenii și persoanele născute în țara ostilă, fără nicio intervenție a instanțelor. A fost aplicată în 1812 în războiul împotriva Angliei și în cele două războaie mondiale împotriva cetățenilor de origine germană, italiană și japoneză (deși, în practică, doar aceștia din urmă au fost internați). Acum, Trump pretinde că Statele Unite sunt în război și invadate de infractori și teroriști trimiși de Venezuela, deși nimănui nu-i scapă faptul că scopul său este să se lipsească de puterea judecătorească, într-un pas suplimentar către distrugerea statului de drept.

Judecătorii Curții Supreme au cerut într-o rezoluție anterioară ca Casa Albă să faciliteze repatrierea în Statele Unite a cetățeanului salvadorian Kilmar Armando Abrego Garcia, reținut și deportat ilegal în El Salvador. Odată ce a fost ignorată și batjocorită, șapte dintre cei nouă judecători ai Curții Supreme, inclusiv cei trei numiți de Trump, au dictat ieri blocarea provizorie a tuturor deportărilor și, în special, a celor ale cetățenilor venezueleni care se pregăteau pentru acest sfârșit de săptămână.

Bătălia deschisă dintre justiție și Casa Albă a ajuns la punctul culminant. Vom vedea dacă ultima linie de apărare poate opri pe cel care vrea să se erijeze în autocratul Statelor Unite, mai presus de Constituție, cu toate puterile în mâinile sale și fără a da socoteală nimănui. Pentru istoricul Timothy Snyder, este punctul decisiv al «începutului unei politici de teroare de stat». Edward Luce, editorialist la Financial Times, consideră că deja «la prânz, pe 14 aprilie 2025, Statele Unite au încetat să mai aibă un guvern care respectă legea», deoarece «a ignorat decizia unanimă a Curții Supreme de a repatria un bărbat deportat ilegal». Și, potrivit lui Ezra Klein, de la The New York Times, ne aflăm în fața «operei unei dictaturi», care «ne confruntă deja cu oroarea».

De un fir de păr atârnă statul de drept, libertățile civile și libertatea de exprimare. Sunt în pericol independența judecătorilor și autonomia universitară. De asemenea, dreptul la vot. Amenințarea apasă asupra tuturor cetățenilor, nu doar asupra celor născuți în străinătate. Sunt nerușinate instinctele dictatoriale care cochetează cu perpetuarea la putere dincolo de al doilea mandat de patru ani. Trump vrea să-l demită pe președintele Rezervei Federale pentru că nu scade ratele dobânzilor. Cei care știu ce înseamnă să trăiești sub o dictatură pot recunoaște semnele sale inconfundabile în umbra care cade pas cu pas asupra marii democrații americane.

«State Terror. A brief guide for Americans» Timothy Snyder. Substack, 15 aprilie. «The Emergency Is Here» Ezra Klein. «The New York Times». 17 aprilie. «Trump is halfway to making America a police state» Edward Luce. «Financial Times», 15 aprilie. «Cómo mueren las democracias». Steven Levitsky și Daniel Ziblatt. Ariel, 2018.