Educația rămâne singurul scut capabil să oprească valul de emoții și ritualuri care marchează cursul politicii actuale. Ascensiunea extremei drepte se bazează în mare parte pe demonizarea imigranților și pe cultivarea temerilor în rândul populațiilor vulnerabile, că "cei din afară" ar veni să-i "devoreze".

Însă aceste temeri nu ar ajunge atât de departe fără telefoanele mobile, care au permis ca sute de mii de oameni, care locuiau la marginea sistemului, să se alăture oricărui tip de dispută sau dezbatere publică. Acestea sunt pline de mesaje emoționale, scurte și distractive, pline de aluzii și glume, care facilitează identificarea cu o cauză sau cu un mesaj, care exploatează orice slăbiciune sau anxietate și care creează coeziune.

În fața celor care pot merge la urne împinși de zgomotul instinctelor lor, s-a considerat dintotdeauna că cel mai bun antidot este educația, cultivarea spiritului critic, distanțarea de turmă. Îngrijirea acestei formări, atât a celor mai tineri, cât și a celor marginalizați, este astăzi în criză în toate societățile. Ca și cum s-ar fi preferat, în detrimentul cunoașterii și al criteriului propriu, divertismentul și căldura tribului. Această turnură, dacă este într-adevăr o turnură și lucrurile nu au fost dintotdeauna așa, se bazează pe "fiecare pentru el" – aceasta este singura formulă care are astăzi succes.

Studiul, elaborat de o fundație legată de Caritas și prezentat miercuri, arată în ce măsură inegalitatea din Spania a devenit ceva structural. Există, de asemenea, referiri la neîncrederea adânc înrădăcinată a segmentelor cele mai precare ale populației că educația le poate servi pentru a ieși din impas. Concluzia studiului indică faptul că "integrarea socială depinde mai mult de factori externi decât de meritul propriu". Este o modalitate de a spune că mulți cred că nu este nimic de făcut, că efortul este inutil, că meritele nu sunt recunoscute, că educația este o farsă. În acest context, rețelele sociale oferă consolare, facilitează recunoașterea reciprocă, sugerează că există un orizont în care (cel mai manipulat mesaj de către publiciștii național-populismelor).

Lucrurile vin de departe. Istoricul George L. Mosse a arătat deja cum, în secolul al XIX-lea, naționalismul german s-a construit și a reușit să seducă masele prin inventarea unei noi politici, care includea cluburi de gimnastică, organizații de excursioniști, monumente naționale, festivități publice, cântece: scopul era ca oamenii să-și cultive distincția față de "ceilalți". Acum, telefoanele mobile orchestrează aceste obiective. În fața acestei derive atent fabricate, "social-democrații simțeau că conștiința nu trebuia trezită printr-o abordare liturgică, ci prin educația muncitorilor", scrie Mosse în "Naționalizarea maselor". Aceasta este bătălia care pare pierdută astăzi, cea de a-i forma pe cei cu mai puține resurse, și este cea care trebuie dusă pentru a consolida democrația și a preveni prăbușirea ei.