Armata de Eliberare Națională (ELN) din Columbia își întărește semnificativ controlul în departamentul Arauca, o regiune strategică la granița cu Venezuela. Recentele incidente, inclusiv atacul asupra guvernatorului Renson Jesús Martínez, expulzarea disidenților foști FARC și răpirea a cinci militari în municipalitatea Tame, demonstrează dorința grupării de a-și consolida dominația militară și strategică în această zonă cheie.

Frontul Domingo Laín, cea mai puternică structură a ELN, controlează de facto punctele de trecere a frontierei, reglementează contrabanda cu combustibil și alimente și exercită o putere care combină coerciția armată cu administrarea locală. Potrivit lui Carlos Velandia, un fost membru ELN și actual mediator de pace, aproximativ 70% din forța armată a grupării este concentrată în zona de frontieră, unde construiesc un "cordon" pentru a-și consolida propriul teritoriu.

Aceste acțiuni se desfășoară pe fondul unui proces de pace blocat cu guvernul columbian. Dialogul a fost suspendat în ianuarie 2025, după o serie de ofensive sângeroase ale ELN. Negocierile s-au "răcit", iar gruparea a folosit acest timp pentru a-și spori influența, extinzându-și în special puterea teritorială către Venezuela.

Experții, precum Velandia, cred că acțiunile actuale ale ELN sunt mai mult legate de agenda internațională decât de disputele interne columbiene. Gruparea își vede operațiunile ca o "apărare" a Venezuelei, considerând "războiul bolivarian" propriul lor război. Această consolidare a poziției este un răspuns la încercările de a influența teritoriul venezuelean, iar ELN și guvernul venezuelean acționează ca "aliați buni", mai ales având în vedere comportamentul "ostil" al Columbiei față de "revoluția bolivariană".

ELN ia, de asemenea, măsuri strategice pentru a disloca disidenții FARC din regiunea Catatumbo, tot la granița cu Venezuela, pentru a obține un control total asupra frontierei. Acest proces de "curățare ideologică", care include asasinatele semnatarilor acordului de pace (foști membri FARC), face parte din căutarea lor de hegemonie în singurele două zone ale țării unde au un bastion militar puternic. Prezența ELN în nord-estul Columbiei nu este nouă, dar tacticile lor s-au modificat în ultimul an pentru a consolida această putere.

Unii analiști, cum ar fi politologul Eduardo Simón Cedeño, leagă recentele atacuri de viitoarele alegeri columbiene, observând că "de fiecare dată înainte de alegeri, cu șase luni, începe un ciclu de violență". Alții, ca Velandia, văd în atacul asupra guvernatorului o încercare de a distrage atenția armatei de la Arauca pentru a extinde controlul teritorial al ELN.

În departamentul Arauca, unde, conform datelor Biroului Înaltului Comisar pentru Pace, ELN are cel puțin 6.000 de combatanți înarmați și 3.000 de militanți civili, gruparea exercită o influență considerabilă. Spre deosebire de alte zone de conflict, aici nu există o economie semnificativă a cocainei, deoarece ELN a interzis cultivarea culturilor ilicite încă din anii 2000. Accentul militar principal al ELN în acest an în regiune a fost pe dislocarea disidenților FARC, care acum sunt aproape inexistenți în zonă.

ELN și-a recunoscut "greșeala" în atacul asupra mașinii blindate a guvernatorului, afirmând că aceasta nu a respectat un ordin de oprire pe drum. Acest incident, alături de răpire și atacul eșuat din Boyacá, a avut loc la câteva săptămâni după o operațiune guvernamentală amplă împotriva rețelelor financiare ale ELN. Acțiunile de retorsiune ale grupării demonstrează capacitatea sa de a concura cu statul în vastele zone rurale din Arauca.