În câteva cuvinte
Mișcările de extremă dreaptă își intensifică eforturile de a pătrunde în Mexic, profitând de nemulțumirea socială și slăbirea partidului de guvernământ, în ciuda rezistenței istorice a țării. Experții evaluează provocările și potențialele efecte asupra politicii naționale.
Reprezentanții extremei drepte internaționale își intensifică criticile împotriva guvernului mexican, vizând o țară considerată crucială pentru agenda lor, dar care a demonstrat istoric o rezistență puternică. Nefericirea socială crescândă legată de insecuritate, alimentată de asasinarea primarului din Uruapan, Carlos Manzo, și de corupția endemică, a deschis o mică breșă în "digul" care a protejat Mexicul de extrema dreaptă regională și globală.
Această oportunitate a fost rapid valorificată de figuri proeminente precum argentinienii Eduardo Menoni, Agustín Antonetti și Agustín Laje, spaniolul Javier Negre și americanul Alex Jones. Aceștia încearcă să extindă această influență într-o țară care este a 15-a economie mondială și a doua din America Latină, având o frontieră extinsă cu Statele Unite, unde discursul de extremă dreaptă este puternic susținut.
Potrivit politologului Lisandro Devoto de la UNAM, Mexicul reprezintă "cel mai important și mai de succes guvern de stânga de pe continent", transformându-l într-un obiectiv prioritar pentru extrema dreaptă. Mario Santiago, expert în extrema dreaptă la Institutul Mora, adaugă că Mexicul este "principalul legătură" pentru traducerea și circulația ideilor noilor drepte europene în America Latină.
Demolarea "zidului mexican" este vitală pentru continuarea "cruciadei" extremei drepte. Javier Negre, cunoscut pentru răspândirea de știri false, a anunțat intenția de a investi într-un mijloc de comunicare mexican pentru a-și amplifica prezența. Cu toate acestea, experți precum Ernesto Bohoslavsky, autorul cărții "O istorie minimă a drepturilor latino-americane", susțin că aceste strategii nu reușesc în Mexic din cauza "caracterului ireductibil național al politicii".
Guvernul Claudiei Sheinbaum, deși se bucură de o popularitate ridicată, vede partidul său, Morena, pierzând sprijin, ceea ce creează un teren fertil pentru opoziție. În acest context, apar figuri locale, precum Salinas Pliego, care caută să capitalizeze nemulțumirea publică. Experții sugerează că el ar putea deveni un nou lider al unei mișcări unificatoare.
Tradiția seculară a Mexicului și hegemonia Partidului Revoluționar Instituțional (PRI) au "vaccinat" țara împotriva formării partidelor de extremă dreaptă. Cu toate acestea, experții avertizează că, pe termen lung, nicio țară nu este complet imună într-un context de granițe tot mai permeabile. Extrema dreaptă "a penetrat deja, la o scară mai mică", iar publicul său susceptibil include tinerii sub 18 ani, bărbați care se simt nedreptățiți de "ideologia de gen", și clasele medii superioare, nemulțumite de politicile actualului președinte.