În câteva cuvinte
Un studiu recent al EAPN Spania subliniază că 6,6 milioane de femei se află în risc de sărăcie și excluziune socială, chiar și în timpul redresării economice, din cauza inegalităților structurale precum salarii mici și povara îngrijirilor neremunerate. Organizațiile cer un sistem public de îngrijire și prestații universale pentru a combate acest fenomen.
Recuperarea economică a Spaniei nu a reușit să reducă decalajul de gen în ceea ce privește sărăcia și excluziunea socială, conform unui studiu recent. Milioane de femei continuă să trăiască sub amenințarea vulnerabilității economice, o situație care s-a agravat în ultimul deceniu.
Datele publicate de Rețeaua Europeană de Luptă Împotriva Sărăciei și Excluziunii Sociale (EAPN) arată că 6,6 milioane de femei din Spania, reprezentând 26,8% din populația feminină, se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, în comparație cu 5,9 milioane de bărbați (24,8%). Această discrepanță subliniază o problemă structurală profundă.
Experții EAPN indică mai multe cauze principale ale acestei inegalități:
- Locuri de muncă mai precare și salarii mai mici.
- Protecție socială insuficientă.
- Greutatea copleșitoare a muncii de îngrijire neremunerate, care cade preponderent pe umerii femeilor.
Patricia Durán, reprezentantă a EAPN Spania, a subliniat că parcursul profesional al femeilor este adesea marcat de întreruperi, muncă part-time și responsabilități de îngrijire, fapt ce le plasează într-o poziție dezavantajată în mod sistematic.
În ultimul deceniu, deși ambele sexe au înregistrat o scădere a riscului de sărăcie, bărbații au avut o îmbunătățire cu 30% mai mare decât femeile. Rata riscului de sărăcie în rândul femeilor a scăzut cu 3,8 puncte procentuale (de la 30,6% la 26,8%), în timp ce pentru bărbați a scăzut cu cinci puncte (de la 29,8% la 24,8%). Este evident că recuperarea economică nu a contribuit la reducerea inegalităților de gen.
Situația este deosebit de critică în gospodăriile monoparentale, unde jumătate dintre acestea sunt în risc de sărăcie. De asemenea, femeile migrante sunt extrem de vulnerabile, cu o rată a riscului de sărăcie de 55,5%.
Disparitățile se extind și la persoanele în vârstă: 18,9% dintre femeile de peste 65 de ani se confruntă cu riscul de sărăcie, față de 14,4% dintre bărbați. Aceasta se reflectă în pensiile contributive, unde bărbații primesc în medie 1.510 euro pe lună, iar femeile 1.026 euro – o diferență de 484 euro.
Organizațiile sociale cer măsuri urgente, inclusiv o prestație universală pentru creșterea copiilor și dezvoltarea unui sistem public de îngrijire, pentru a combate aceste inegalități structurale și a asigura o autonomie materială echitabilă pentru toți cetățenii.
