În câteva cuvinte
În ciuda tensiunilor la nivel regional, Partidul Popular (PP) încheie acorduri locale cu partidul de extremă dreaptă Vox în municipalitățile din Madrid. Aceste pacte permit Vox să-și promoveze cerințele ideologice, influențând domenii precum politicile de gen, memoria istorică și educația.
În mijlocul unei lupte intense pentru seducerea electoratului conservator, o serie de pacte municipale permit partidului de extremă dreaptă Vox să-și extindă influența în Comunitatea Madrid, grație alianțelor punctuale cu Partidul Popular (PP) condus de Isabel Díaz Ayuso. În ultima lună, extremiștii au semnat trei acorduri municipale cu conservatorii, influențând viața de zi cu zi a peste un milion de locuitori din regiune.
Aceste înțelegeri au loc în ciuda faptului că relația dintre lideri – Ayuso și Santiago Abascal – pare să fie mai proastă ca niciodată.
Pe 4 aprilie, Vox a semnat un acord de guvernare în Arganda (60.000 de locuitori) care include schimbarea denumirii departamentului pentru Egalitate și promovarea unui serviciu pentru a ajuta victimele „okupación” (ocuparea ilegală a proprietăților). Pe 7 aprilie, Vox s-a angajat să susțină bugetele din Collado Villalba (60.000 de locuitori) în schimbul unor concesii. În cele din urmă, pe 5 mai, cele două formațiuni au convenit să elimine în Pinto (56.000 de locuitori) anumite programe legate de memoria istorică și politici de egalitate.
Un lider al partidului Vox, având legătură directă cu Abascal, afirmă că partidul „știe foarte bine să distingă” cele două tipuri de relații: cea tensionată cu PP-ul lui Ayuso în Adunarea Regională (unde PP are majoritate absolută și, potrivit Vox, încearcă să elimine concurența) și cea posibilă cu PP în anumite municipii, „dar doar în anumite municipii”. Vox consideră acordul din Arganda un „magnific pact de guvernare” care stabilește o direcție pentru relațiile cu PP acolo unde există politicieni conservatori dispuși să „renunțe la politicile inutile de stânga”. Totuși, aceștia subliniază că astfel de cazuri sunt, „din păcate, puține”.
După alegerile din 2023, în care PP a obținut majoritatea absolută în Adunarea Regională, rolul Vox la acest nivel a devenit rezidual. Cu toate acestea, în multe municipii, unde PP nu a obținut o majoritate similară, realitatea s-a impus, iar PP, lipsit de alte opțiuni, a ajuns să pacteze cu Vox, permițându-i acestuia să influențeze politica locală.
Acesta a fost prețul de plătit, conform unui lider Vox. „Toate grupurile noastre municipale oferă și cer același lucru: eliminarea subvențiilor inutile, consolidarea securității și a sănătății, apărarea tradițiilor, returnarea controlului părinților asupra educației, stoparea cheltuielilor inutile și a politicilor ideologice de gen, a „escrocheriilor climatice”, a dublei impuneri prin taxe de gunoi…”, enumeră el unele dintre cele mai controversate propuneri ale partidului, respinse de stânga și în unele cazuri asumate de PP. La acestea se adaugă, „desigur, respingerea 'menas' [copii migranți neînsoțiți, a căror îngrijire este o obligație legală a guvernelor regionale] și a oricărui tip de imigrație ilegală…”.
De la Móstoles și Alcalá de Henares, cele mai populate municipii din regiune după capitală, până la Navalafuente, PP și Vox au semnat după alegerile din 2023 coaliții de guvernare care afectează municipii mari și mici. Au convenit să apere „dreptul la viață”, să promoveze planuri anti-ocupare ilegală sau să finanțeze mai multă poliție și mai multe coride. Aceste priorități electorale majore ale Vox, care mobilizează puternic atât pro cât și contra, și pe care stânga le consideră bazate pe „știri false”, au fost astfel consemnate oficial.
De-a lungul timpului, au existat rupturi, gesturi de sfidare și reproșuri publice, legate de probleme municipale sau chiar de dispute personale. Totuși, nicio problemă locală nu a fost străină de mișcările tectonice ale politicii naționale, inclusiv tensiunile constante dintre liderii naționali, Santiago Abascal și Isabel Díaz Ayuso.
Aceste confruntări nu împiedică acum pactele municipale, în care PP este partea aflată în dificultate – cea care guvernează – ceea ce o obligă să cedeze.
O sursă conservatoare, cu încredere în președinta PP, se apără, spunând că „nu există nicio impunere ideologică” și consideră măsurile incluse în pacte ca fiind proprii, descriind acordurile ca fiind „foarte locale”. Ca exemplu, menționează acordul din Pinto privind autorizația părinților pentru activitățile extrașcolare, subliniind că acest lucru se face „în toată regiunea”, deoarece reflectă dreptul părinților de a decide conținuturile educaționale pentru copiii lor.
„Altceva este că Vox dorește să întărească aceste mesaje”, adaugă sursa, apărând decizia de a elimina termenul „violencia de género” fără rezerve: „Pentru PP, schimbarea numelui unei politici sau al unui departament contează mai puțin decât risipirea acelor bani pe prostituate sau pe „căsuțe” (chiringuitos) pentru asociații legate de demnitari publici, așa cum s-a întâmplat cu „punctele violet” în San Fernando”.
Și astfel, încetul cu încetul, propunerile Vox, anterior considerate marginale, se normalizează și avansează în Madrid, mână în mână cu PP, la nivel local.
