Infanta Eulalia de Bourbon, fiica cea mică a reginei Isabela a II-a și sora regelui Alfonso al XII-lea, a fost o figură incomodă pentru familia regală spaniolă încă de la naștere, în 1864. Născută pentru a asigura continuitatea dinastică, venirea ei pe lume a fost primită cu dezamăgire de către mamă, care spera un moștenitor de sex masculin.

Exilul familiei regale în Franța, în urma Revoluției din 1868, i-a oferit Eulaliei o copilărie liberă, departe de rigorile curții. Însă restaurarea monarhiei în 1874 a readus-o în Spania, unde a fost obligată să se căsătorească cu vărul ei, Antonio de Orleans, o căsătorie de conveniență care s-a dovedit a fi un eșec. Antonio a risipit rapid averea soției sale pe aventuri amoroase, determinând-o pe infantă să ceară divorțul în 1900, după 14 ani de căsătorie și doi copii.

Cererea de divorț a Eulaliei a fost un act de sfidare fără precedent în cadrul familiei regale. În ciuda opoziției Borbonilor, care se temeau că exemplul ei ar putea fi urmat de alte femei de la curte, infanta a obținut o separare legală, devenind prima femeie divorțată din Familia Regală spaniolă. Ea a călătorit prin curțile europene, evitând Madridul timp de cinci ani și criticând deschis stagnarea intelectuală a aristocrației spaniole.

Spiritul ei rebel a fost evident și în viziunile sale politice. Considerată o "republicană" de mulți nobili spanioli pentru că își exprima liber opiniile și nu era oarbă la realitățile sociale, Eulalia a prezis că Republica va veni în Spania nu din cauza revoluționarilor, ci a "anumitor monarhiști" prin însăși existența lor. În 1911, a publicat "Au fil de la vie", o lucrare în care anticipa căderea multor monarhii europene, critica decalajul cultural al Spaniei și milita pentru emanciparea femeilor și egalitatea de gen. Această carte a fost considerată imorală și scandaloasă, iar regele Alfonso al XIII-lea i-a interzis intrarea în Spania.

După ani de exil, Eulalia a revenit în Spania în 1922, fiind șocată de situația precară a țării. A părăsit Spania din nou în 1930, cu presentimentul că monarhia era pe sfârșite. Proclamarea celei de-a Doua Republici în 1931 a găsit-o la Paris. Memoriile sale, publicate în 1935, au lăudat civismul poporului spaniol în detronarea Borbonilor. Infanta Eulalia a murit în 1958, la vârsta de 96 de ani, după o viață extraordinară, fiind martora a numeroase schimbări politice și sociale în Europa.