Jeannette Jara, fostul ministru al Muncii în guvernul chilian și candidata stângii, care, dacă va fi aleasă, va părăsi Partidul Comunist, și-a construit campania pe baza originilor sale populare. Ea afirmă cu tărie: „Nu vin din elită, ci dintr-un Chile care se trezește devreme pentru a munci”.

Victoria sa surprinzătoare din primarele de stânga din iunie, unde a obținut 60% din voturi, chiar și cu o participare scăzută, a reprezentat o surpriză majoră. Mai mult, a fost neașteptat faptul că a adus Partidul Comunist (PC), cu o performanță electorală obișnuită de aproximativ 6%, într-o cursă prezidențială competitivă. Aceasta marchează o premieră din 1990, de la revenirea la democrație, când PC chilian, care se definește în continuare ca marxist-leninist, a avut un candidat prezidențial atât de puternic.

Analiștii politici consideră succesul lui Jara nu ca un triumf ideologic, ci mai degrabă o "anomalie" într-un context global dominat de curente ideologice de dreapta și nativiste. Principalul său contracandidat în turul doi al alegerilor este republicanul de extremă dreaptă, care, conform sondajelor, ar putea câștiga scrutinul.

Ascensiunea rapidă a lui Jara a scos în evidență și lipsa de reînnoire a liderilor în stânga chiliană de la mandatele președintei socialiste Michelle Bachelet. În timpul mandatului său de ministru al Muncii (martie 2022 - aprilie 2024), Jara s-a remarcat prin personalitatea și carisma sa, precum și prin capacitatea de a colabora cu opoziția și mediul de afaceri pentru a promova măsuri legislative importante, cum ar fi săptămâna de lucru de 40 de ore și creșterea salariului minim. Deși stânga nu a reușit să desființeze în totalitate Administrațiile de Fonduri de Pensii (AFP), Jara a demonstrat pragmatism, făcând concesii pentru a asigura adoptarea proiectului, considerat cel mai important al guvernului Boric.

Jeannette Jara provine dintr-un mediu modest, crescând în sărăcie alături de familia sa, fiica unui mecanic auto și a unei gospodine, într-un cartier nordic din Santiago. A studiat în școli și universități publice. Această poveste a originilor populare a devenit un atu central al campaniei sale. Susținătorii ei o văd ca pe o "femeie din popor", simplă și aproape de chilienii obișnuiți, care se trezesc la ora 6 dimineața pentru a merge la muncă și doresc să "ajungă cu banii până la sfârșitul lunii".

Cu toate acestea, în ciuda popularității și a preocupării pentru problemele sociale, sondajele indică faptul că adversarul său o depășește la capitole precum leadershipul, gestionarea ordinii publice, creșterea economică și ocuparea forței de muncă.

Militanța sa în Partidul Comunist de la vârsta de 14 ani a reprezentat atât un avantaj, cât și o povară pentru campania sa. Chiar dacă a adoptat o poziție mai moderată, mulți politicieni din fosta coaliție de centru-stânga nu au putut-o sprijini, temându-se de "fantoma Venezuelei". Cu toate acestea, a primit sprijin din partea stângii moderate, reprezentată de Socialismul Democratic. Jara s-a distanțat de pozițiile dogmatice ale partidului, afirmând că este candidata unei coaliții largi, nu doar a PC. Ea a calificat deschis regimul lui Nicolás Maduro drept "autoritar" și a recunoscut că Cuba "în mod clar nu este o democrație", corectând declarațiile anterioare.

Provocarea principală pentru Jara a fost să depășească pragul de sprijin și să câștige în turul doi, atrăgând voturile alegătorilor de centru-stânga moderați. La încheierea campaniei, ea și-a îndemnat susținătorii să discute chiar și cu cei care gândesc diferit, subliniind că aceste alegeri reprezintă "două modele de țară foarte diferite".