În anii studenției universitare, autorul a descoperit dificultatea de a accesa informații obiective despre anumite figuri istorice, cum ar fi Troțki, în bibliotecile cubaneze din anii 1970. Singurele cărți disponibile, produse de academii sovietice, îl prezentau pe fostul comisar de război exclusiv în lumina negativă, cu titluri precum "Troțki, falsul profet" sau "Troțki, trădătorul". Această lipsă de pluralitate informațională a reprezentat o "ignoranță programată", o politică informativă părtinitoare menită să împiedice cunoașterea și contrastarea faptelor.

Experiența nu a fost un caz izolat, ci o ilustrare a unei politici de manipulare a adevărului, similară cu cea descrisă în cartea "Imperiul", care sublinia cum, odată cu îndepărtarea erei stalinist-brejneviste, cunoștințele despre sistemul sovietic au crescut exponențial. Multe materiale, odinioară inaccesibile, au ieșit la lumină în anii 1990, demonstrând modul în care adevărul fusese pervertit.

Eseuri contemporane, precum "Nexus" (2024), argumentează că, deși digitalizarea societăților a dus la o creștere masivă a informației disponibile, aceasta nu garantează un nivel mai înalt de adevăr. "Erorile, minciunile, fanteziile și ficțiunile sunt, de asemenea, informație", iar rețelele de informații au privilegiat adesea ordinea în detrimentul adevărului. Acest lucru confirmă că puterile factice au manipulat și continuă să manipuleze informația.

Istoric, gestionarea informației a fost un teren fertil pentru interesele propagandistice ale politicienilor. Filosoafa Hannah Arendt, în eseul său din 1974 "Adevăr și minciună în politică", avertiza că "nimeni nu s-a îndoit vreodată că adevărul și politica nu se înțeleg prea bine". Minciuna a fost adesea considerată un instrument necesar și justificabil pentru politicieni și demagogi, dar și pentru oameni de stat.

Ceea ce se întâmplă astăzi în lume cu manipularea realității depășește simpla programare a ignoranței; este o manifestare a ascensiunii totalitarismelor. Puterile politice înlocuiesc fără scrupule adevărurile vizibile cu falsități grosolane, alimentând discursuri populiste care promit restaurarea "măreției trecute" și stabilirea ordinii. Exemple notabile includ abordarea politicienilor de dreapta față de migrație, argumentul lui Putin despre "denazificarea" Ucrainei ca pretext pentru invazie, sau acțiunile lui Trump în lupta împotriva traficului de droguri. Acești lideri joacă pe cartea faptului că, adesea, cu cât minciuna este mai grandioasă, cu atât mai ușor poate fi acceptată ca adevăr.

În antichitatea clasică, adevărul era înțeles ca descoperirea lucrurilor, iar Iluminismul îl valoriza ca o necesitate pentru atingerea libertății. Astăzi, în ciuda accesului la o cantitate imensă de informații, "ignoranța programată" a devenit o realitate politică suprasistemică și universală, făcând din ce în ce mai dificilă găsirea adevărului și decizia dacă suntem mințiți.