Marocul explorează diverse modele de autoguvernare, inclusiv cel spaniol, înaintea de a prezenta un plan de autonomie pentru Sahara Occidentală care să fie acceptat de Organizația Națiunilor Unite. Consiliul de Securitate al ONU a subliniat că „o adevărată autonomie” este obiectivul „cel mai fezabil” pentru o soluție politică la disputa privind fosta colonie spaniolă. Rabat a anunțat rapid o actualizare detaliată a propunerii sale din 2007, care era imprecisă și cu competențe limitate, iar Regele Mohammed al VI-lea a solicitat partidelor politice să contribuie cu idei, conform cerințelor comunității internaționale.

În ciuda unui proces de „regionalizare avansată” în vigoare de un deceniu, deciziile rămân puternic centralizate în țara magrebiană. Pentru autonomia necesară Saharei, Marocul se inspiră din experiențe europene precum statutele teritoriilor de peste mări ale Franței sau autoguvernarea Scoției și Irlandei de Nord. Totuși, modelul comunităților autonome spaniole – în special cel al Cataloniei – este observat cu un interes deosebit ca referință pentru Sahara Occidentală, conform surselor diplomatice din Rabat.

Planul propus de Maroc ar acorda doar competențe administrative. Statul central ar controla securitatea, pescuitul și mineritul, în timp ce monarhul ar păstra direct atribuțiile constituționale în apărare, relații externe și afaceri religioase. Competențele locale ar include fiscalitatea locală, infrastructura, transportul, locuințele, educația, sănătatea, mediul sau ocuparea forței de muncă, precum și promovarea patrimoniului cultural saharien și a limbii Hassaniya, alături de înființarea unei poliții locale.

„Inițiativa autonomă marocană răspunde standardelor internaționale și pune bazele unui proiect viabil de autonomie teritorială”, afirmă Abdelhamid el Uali, profesor de Drept Internațional la Universitatea din Casablanca. El adaugă că „fiecare regim autonom este expresia relațiilor de putere existente la un moment dat între părțile implicate”.

Statutul de autoguvernare trebuie supus unui referendum în rândul populației Saharei și încorporat în Constituție. Ministrul marocan de Externe consideră că autonomia echivalează cu exercitarea liberă a dreptului la autodeterminare.

Deși ONU a considerat planul Marocului ca fiind cel mai „serios și credibil”, guvernanța teritorială internă pare să se recentralizeze, conform unui studiu realizat de portalul de cercetare Le Desk. Acest decalaj ar putea slăbi așteptările diplomatice ale regatului.

La scurt timp după aprobarea rezoluției Consiliului de Securitate privind Sahara, Palatul Regal a convocat liderii partidelor parlamentare pentru a accelera actualizarea planului de autonomie detaliat. Națiunile Unite au reamintit urgența deschiderii unui proces de negociere, menționând că planul marocan este doar un cadru și nu anticipează rezultatul negocierilor. Frontul Polisario, care militează pentru independență prin referendum, s-a declarat deschis negocierilor cu Marocul și nu se opune autonomiei, cu condiția ca aceasta să fie supusă consultării populare alături de opțiunea independenței. Rabat refuză dialogul direct cu Frontul Polisario și dorește implicarea Algeriei și Mauritaniei în discuțiile regionale.