Fostul vicepreședinte al Statelor Unite, Dick Cheney (2001-2009), considerat arhitectul „războiului împotriva terorii” lansat de țara sa după atacurile din 11 septembrie 2001, a decedat la vârsta de 84 de ani. Decesul a survenit luni seara, din cauza unei pneumonii și a complicațiilor bolilor cardiace și vasculare pe care le avea de zeci de ani.

Cheney, un „șoim” de necontestat în fruntea Statelor Unite în acea perioadă, a fost principalul promotor al catastrofalului război din Irak, ordonat de președintele George W. Bush. Partidul Republican își ia rămas bun de la unul dintre marile simboluri ale erei sale neoconservatoare, pe care actualul președinte, Donald Trump, l-a închis în cuferele istoriei, forțând o schimbare drastică a formațiunii spre dreapta.

Vicepreședintele cu cea mai mare putere din ultimii ani din Statele Unite, și unul dintre principalii promotori ai tendinței din ultimele decenii de a consolida autoritatea Casei Albe în detrimentul Congresului, devenise, tocmai, unul dintre cei mai critici la adresa lui Trump. El îl califica pe Trump drept „laș” și „cea mai mare amenințare pe care a cunoscut-o Republica”. Anul trecut, a anunțat că nu îl va vota pe republican la alegerile prezidențiale.

În momentul decesului, Cheney era înconjurat de familia sa: soția, Lynne, și fiicele sale, Liz și Mary. „A fost un om bun și mare care și-a învățat copiii și nepoții să-și iubească țara și să trăiască vieți de curaj, onoare, iubire, bunătate și pescuit”, se arată în comunicatul familiei.

Sub vicepreședinția lui Cheney, în timpul celor două mandate ale lui George W. Bush, Statele Unite au invadat două țări ca răspuns la moartea a peste 3.000 de persoane în atentatele grupării teroriste Al Qaeda din 11 septembrie. Mai întâi Afganistan, pe 7 octombrie 2001; doi ani mai târziu, Irak, pe 20 martie 2003.

Numele său va fi legat pentru totdeauna, mai ales, de războiul din Irak. Cheney, care înainte de a fi propus de Bush ca numărul doi al său prezidase gigantul petrolier Halliburton, a fost unul dintre principalii promotori ai acuzațiilor false care denunțau existența unor vaste arsenale de arme de distrugere în masă în țara arabă. Aceste acuzații pe care presa vremii nu le-a pus serios la îndoială decât mult după invazie.

Poreclit de criticii săi „Darth Vader”, în aluzie la personajul stăpân al forței întunecate din Războiul Stelelor, și lider informal al unui grup de „șoimi” care îi includea pe atunci secretarul Apărării Donald Rumsfeld și ambasadorul la ONU John Bolton, el s-a ciocnit în mai multe rânduri cu reprezentanții aripii mai moderate din administrația respectivă, în special cu secretarii de Stat Colin Powell și Condoleezza Rice.

TEHNICI DE TORTURĂ

Cheney a susținut recursul la așa-numitele tehnici de interogare „întărite” pentru a forța vorbirea suspecților de terorism. Aceste tehnici includeau tristul waterboarding sau privarea de somn. Comisia Selectă pentru Informații a Senatului SUA și raportorul special al ONU privind lupta împotriva terorismului și drepturile omului au calificat aceste tehnici drept „tortură”.

Pe plan intern, Cheney a promovat concentrarea puterii în președinție. Fost înalt oficial în timpul mandatului lui Richard Nixon, el considera că puterea executivului se erodase. Administrațiile ulterioare, atât cele democrate ale lui Barack Obama și Joseph Biden, cât și cele republicane ale lui Donald Trump, au preluat torța vicepreședintelui, pe un drum pe care Trump l-a extins la extreme greu de imaginat în era Bush.

În cadrul Casei Albe, Cheney a extins și influența biroului vicepreședintelui. Echipa sa de securitate națională a funcționat adesea ca un centru de putere independent în cadrul Guvernului.

Născut în 1941 la Lincoln, în statul Nebraska, Cheney a dezvoltat o carieră publică extinsă. Înainte de a ajunge în funcții guvernamentale, a fost congressman pentru statul Wyoming și, ulterior, șef de cabinet al Casei Albe sub președintele Gerald Ford.

Timp de patru ani, din 1989 până în 1993, a fost secretar al Apărării sub George H. W. Bush, tatăl președintelui țării în timpul evenimentelor de la 11 septembrie. Ca șef al Pentagonului, a condus intervenția militară americană declanșată în 1991 după invazia irakiană a emiratului Kuweit, pe 2 august 1990.

Fiica sa, Liz Cheney, a devenit, de asemenea, un legislator republican influent. Ea a fost aleasă ca congressman în Camera Reprezentanților, dar cariera sa politică s-a truncat odată cu ascensiunea lui Donald Trump. Ea a votat pentru destituirea actualului președinte în urma atacului asupra Capitoliului, comis de o hoardă care pretindea să-l mențină la putere, în ciuda pierderii alegerilor din 2020. De asemenea, a făcut parte din comisia bipartizană care a investigat acele evenimente. Protagonismul său împotriva lui Trump a confruntat-o cu bazele partidului și a făcut-o să-și piardă mandatul la alegerile de anul trecut.

Deși un „șoim” în politica externă, Dick Cheney a avut poziții mai moderate în chestiuni sociale. Fiica sa cea mică, Mary, un strângător de fonduri republican, este lesbiană. Acest lucru s-a întâmplat într-o eră în care căsătoria egală nu exista în Statele Unite și în care declararea homosexualității putea duce la excluderea din Forțele Armate. Opiniile lui Cheney l-au confruntat cu presiunea guvernului Bush pentru a obține o amendă constituțională împotriva căsătoriei egale. Acea tentativă de amendă a eșuat în cele din urmă.