Mișcările populiste de dreapta, aflate în ascensiune la nivel global și la putere, în special în Casa Albă, se îndepărtează tot mai mult de principiile liberale clasice. Dacă în deceniile anterioare se discuta despre neoliberalism și chiar ultraliberalism, astăzi trebuie să constatăm că se impune o abordare care disprețuiește principiile fundamentate de David Ricardo, John Locke sau Adam Smith, manifestând instincte autoritare. Această nouă dreaptă nu se bazează în totalitate pe piața liberă, așa cum ar dicta manualul, deși îi place să dereglementeze și să scadă taxele, deoarece intervine decisiv în economie și, mai grav, în companii; și chiar mai rău, în mass-media. Această tendință amintește de capitalismul de stat, asezonat cu cenzură, care caracterizează China.

Donald Trump este figura centrală a acestei schimbări. Într-o țară neobișnuită cu implicarea statului în afaceri, guvernul SUA a preluat acțiuni în Intel (pentru cipuri) și Lithium Americas (pentru minerale rare) și a anunțat că analizează investiții în companii de armament, Boeing (aeronave) sau energie nucleară. Mai mult, Trump a dat instrucțiuni concrete unor companii de tehnologie sau de produse de consum să producă în anumite locații sau să mențină prețurile. În același timp, Washingtonul progresează în dereglementarea mediului și a drepturilor sindicale, demonstrând un ultraliberalism selectiv.

Vremurile privatizărilor inspirate de revoluția conservatoare a lui Thatcher și Reagan din anii '80 sunt de mult apuse. Chiar și în acele procese puteau exista capcane: în Spania, sub Aznar, ultimele companii publice au fost privatizate (Telefónica, Endesa, Repsol), dar guvernul continua să le numească președinții și să le ghideze managementul. Acum, un alt executiv spaniol, prin SEPI, a revenit în capitalul Telefónica și a intrat în cel al Indra sau Talgo, pentru a injecta bani în afaceri tehnologice. Există mai multe exemple în lume, atât la dreapta, cât și la stânga, deoarece dezordinea globală, experiența pandemiei și amenințările militare au determinat statele să intensifice controlul direct sau indirect asupra companiilor strategice, invocând interese de securitate națională.

Cea mai mare contradicție a lui Trump cu liberalismul este impulsul său de a impune tarife volatile și instabile, care pot crește sau scădea de la o zi la alta. Ronald Reagan, un convins liber-schimbist, a avertizat despre pericolele demagogilor care sunt dispuși să declare un război comercial, slăbind economia și securitatea națională. Acesta era adevăratul liberalism.

De asemenea, Trump a încercat să dinamiteze unul dintre principiile capitalismului modern: independența băncilor centrale. Dorința sa de a manipula Rezerva Federală după bunul său plac a suferit o înfrângere în justiție. Independența băncilor centrale nu este un tabu, ci o cheie pentru încrederea pieței; un guvern care gestionează ratele dobânzilor după interese politice, în afara criteriilor tehnice, poate duce la dezastru. Această bătălie nu s-a încheiat și poate fi devastatoare pentru credibilitatea economiei SUA.

În același timp, trumpismul intervine (cu sau fără consimțământ) în mass-media. Prin diverse căi, inclusiv o avalanșă de procese de defăimare de miliarde de dolari, menite să intimideze publicații precum The New York Times, The Wall Street Journal sau Paramount. Această influență a dus și la concedieri și anulări de emisiuni. Operațiunile inspirate de Casa Albă și realizate prin intermediul unor oameni de afaceri afiliați, cum ar fi miliardarul Larry Ellison, demonstrează o preluare de control asupra unor instituții media majore (CBS, CNN) și platforme de social media (TikTok, X, Facebook) de către interesele dreptei dure.

Campania lui Trump de control sau destabilizare a presei critice nu se oprește la granițele SUA. Recent, BBC-ul britanic, un simbol al profesionalismului jurnalistic european, a fost supus unui atac disproporționat din partea Washingtonului din cauza unei erori recunoscute și relativizabile într-un documentar despre Donald Trump. Eșecul montajului a creat impresia că două fraze din discursul său din 6 ianuarie 2021 au fost rostite consecutiv, deși erau din părți separate ale aceluiași discurs. Chiar dacă a fost o eroare de practică, contextul nu s-a schimbat semnificativ: Trump și-a încurajat de fapt susținătorii să "lupte ca dracii" la Capitoliu împotriva alegerii lui Joe Biden. Tentativa de a constrânge media din Casa Albă, ajungând la un simbol al presei bune din Europa, este o veste mai mult decât îngrijorătoare, nu doar pentru jurnaliști, ci mai ales pentru cetățeni, titularii dreptului la informare, care trebuie să poată cunoaște adevărul, chiar dacă acesta deranjează pe cel aflat la putere.

Noua paradigmă politică subliniază o schimbare fundamentală de la libertatea economică la controlul statal și mediatic, cu implicații profunde pentru societățile democratice.

Este adevărat că Trump a incitat la insurecție, la fel cum Reagan detesta tarifele. Și este adevărat că liberalismul traversează o perioadă dificilă.