Cunoscuții și prietenii comuni mă întreabă despre o prietenă care trece printr-o perioadă dificilă și le răspund că spune că este bine, deși nu ar trebui să aibă încredere, pentru că aparține acelei clase de oameni care ajung la spital cu un picior amputat și cer un plasture pentru o zgârietură.

Oricât de mult ar zâmbi, nu încetați să o îmbrățișați, le spun. Fiindcă sunt foarte asemănător cu ea, știu cât de greu trăim cei nepăsători într-o lume pasionată de angoasă: dacă nu plângi tare, nimeni nu se îndură de tine. Cei care mă cunosc bine știu că primul semnal de alarmă pe care îl emit este fraza «nu vă faceți griji». O știu și medicii mei, cărora le răspund «foarte bine» la întrebarea cum mă simt, apoi se uită la rezultatele de pe ecran și îmi spun: «Dacă te-ai simți foarte bine, nu ai mai veni să mă vezi și aceste analize ar avea alte numere».

Oamenii ca mine sunt insuportabili într-o pană de curent sau în orice criză. Suntem văzuți ca pasivi când urgența necesită ceea ce în satul meu se numește *rasmia*, adică nerv, vigoare. Nu știu dacă președintele Sánchez aparține tribului meu de «nu vă faceți griji». Știm că s-a lăudat cu rezistența într-un manual și, într-adevăr, suportă totul fără să-i slăbească cravata. Dar, ca «nu-ți-face-griji» veteran, bănuiesc că a lui este o poză învățată, mai mult decât o trăsătură de caracter. Înțelege, așa cum probabil înțelege orice guvernant în situația sa, că transmiterea calmului este o premisă pentru ca nimic să nu scape de sub control, dar parcimonia informațională și accentul pe faptul că toată lumea lucrează din greu îi face pe mulți să suspecteze că nu se știe nimic și că totul este scăpat de sub control.

Societatea spaniolă a demonstrat luni că nu este o hoardă de copii plângăcioși care au nevoie de o figură paternă care să le transmită calm, ci un popor adult care are nevoie de informații. Comunicatele fără întrebări ale jurnaliștilor într-o sală de presă ocupată doar de consilieri nu au fost exemple de transparență, iar apelurile la ignorarea zvonurilor și a conspirațiilor au alimentat, cu siguranță, zvonuri și o conspirație care ar fi putut fi combătute cu o comunicare francă și detaliată. Prudența nu înseamnă închidere, iar declararea faptului că nicio ipoteză nu este exclusă nu implică renunțarea la enumerarea lor și la evaluarea celor mai plauzibile în acel moment. Coloneii OZN-urilor și profeții de ocazie se laudă astăzi cu Casandre care au anunțat pana de curent pentru că Guvernul a acționat ca prietena mea și cu mine în fața oricărei nenorociri: nu vă faceți griji, a spus el. Și oamenii care nu erau prea îngrijorați au început să se îngrijoreze.