La Badalona, un nou asentament a apărut într-o piață publică, la doar câțiva metri de clădirea B9, care a fost recent evacuată. Aproximativ o sută de persoane, majoritatea migranți subsaharieni, își petrec a doua noapte consecutiv în corturi, în ciuda promisiunilor primarului Albiol de a preveni astfel de așezări informale.

Clădirea B9, care a găzduit anterior peste 400 de persoane, este acum goală și împrejmuită, pregătită pentru construcția unei secții de poliție. Cu toate acestea, persoanele evacuate nu au părăsit orașul. Mulți au rămas în Badalona, stabilindu-se într-o piațetă deschisă, transformată într-un "B9 fără acoperiș". Aici, migranții încearcă să se protejeze de frig în corturi împrumutate, unii adunând fier vechi pentru a supraviețui.

Younouss, un electrician senegalez și fost purtător de cuvânt al comunității din B9, a declarat cu resemnare: "Chiar au crezut că vom dispărea pur și simplu? Priviți. Aceasta este o rușine și nu se va opri până când administrația nu va oferi o soluție."

Primarul Albiol sărbătorise anterior evacuarea, afirmând că 150 de persoane au părăsit deja Badalona și promițând că nu va permite noi așezări stradale. Cu toate acestea, avertismentele sale nu au fost respectate. Surse municipale susțin că numărul ocupanților a scăzut de la 400 la aproximativ patruzeci în piață, iar restul de 350 "nu mai sunt în Badalona". Primăria discută cu Generalitat pentru a normaliza situația "în zilele următoare".

Vecinii din blocurile învecinate privesc cu îngrijorare. O familie de romi a comentat: "Sărmanii copii. În institut nu era grozav, dar măcar aveau un acoperiș. Acum le e mai rău. Au fost lăsați în stradă pe frig. Unii sunt bolnavi mintal, dar nu sunt oameni răi."

Idriss, un guineean de 42 de ani, confirmă că situația este "de la rău la mai rău". În B9, ei își creaseră un fel de comunitate, cu electricitate, apă și spații comune. Acum, trăiesc fără adăpost, fără nicio alternativă oferită de administrație. Primăria Badalona a refuzat să investească "niciun euro" în locuințe pentru aceste persoane, oferind doar resurse "temporare" pentru 17 rezidenți.

Idriss descrie situația ca fiind "inumană și o rușine", subliniind că majoritatea sunt "oameni vulnerabili care nu știu cum să supraviețuiască". El este în contact cu organizații sociale pentru a găsi ajutor, în special pentru cei cu probleme de sănătate mintală. Fără un plan definit, mulți dintre foștii ocupanți caută noi locuri de ocupat, simțind o "abandonare instituțională absolută". "Nu este vorba doar de Albiol. Politicienilor nu le pasă de noi", a adăugat Idriss.