Înregistrarea la primărie, o barieră invizibilă pentru migranții din Madrid

În noiembrie 2024, când s-a accidentat la spate, Abass R. (24 de ani, Senegal) avea nouă luni de contribuții la asigurările sociale, ca etichetator de produse într-o companie din Madrid. Cu toate acestea, la spital i s-a refuzat asistența medicală pentru că nu avea înregistrare la primărie. Din același motiv, nu a avut dreptul la concediu medical. Angajatorul i-a cerut să se prezinte la muncă sau să prezinte incapacitatea medicală sub amenințarea concedierii. Lipsa unei înregistrări la primărie condiționează accesul la sănătate, școlarizare și procedurile de Imigrări pentru «mii de persoane» în Madrid, un număr care «a crescut substanțial în ultimul an», afirmă Mayte Zabalza, purtător de cuvânt al Padrón por Derechos, o rețea care lucrează la un recensământ național al acestei populații. Planul Primăriei din Madrid este inoperant în practică în ceea ce privește procesarea înregistrării la primărie fără domiciliu, după cum denunță asociația.

Înregistrarea la primărie este calea de acces la multe drepturi esențiale și ajutoare de la stat. Zabalza explică faptul că organizația sa se ocupă frecvent de «familii care nu pot avea asistență medicală sau să-și școlarizeze copiii pentru că nu au înregistrare la primărie, ceea ce reprezintă o încălcare a legii privind protecția minorilor». «Vor să facă invizibili mulți cetățeni, să nu fie luați în considerare», este de părere ea.

Printre acești invizibili abundă «migranții în situație neregulamentară, persoanele fără contract de închiriere, muncitorii sezonieri, persoanele fără adăpost și multe femei care lucrează în gospodărie ca interne», indică Zabalza. Un regim pe care îl cunoaște peruviana Gina A., care a stat doi ani îngrijind o persoană în vârstă. Familia care i-a dat de lucru i-a promis atunci că o va ajuta cu înregistrarea la primărie, dar s-au răzgândit în noaptea dinaintea procedurii. «În ziua aceea am plâns, pentru că mă luptasem mult să obțin programarea. Mi-a fost foarte greu, am avut multe atacuri de anxietate. Au fost momente chiar și în care am vrut să-mi iau viața», povestește această femeie de 59 de ani care astăzi, ca internă într-o altă casă, persistă în încercarea de a se înregistra la primărie.

În aceeași situație se află și Abass, a cărui iluzie a unei vieți normale, după o luptă care a început într-o barcă cu 17 ani, a fost tulburată de dificultatea de a obține certificatul de înregistrare la primărie, nu doar din motive de sănătate, ci și din cauza imposibilității de a-și reînnoi permisul de ședere. «Pentru a obține acte, ni se cere să fim înregistrați la primărie timp de doi ani», explică senegalezul la telefon.

Certificatul de înregistrare la primărie este esențial pentru aproape orice procedură de migrație. De fapt, cererea de înrădăcinare, unul dintre cele mai frecvente mecanisme de regularizare, necesită demonstrarea timpului de rezidență în Spania prin acest document. «Este o măsură destul de rasistă», condamnă Zabalza la sediul colectivului din Lavapiés, unde au venit Abdou L. și Abdoulaye L. pentru a consulta dosarul cazului lor de înregistrare la primărie.

Abdou L. este un brazilian care se apropie de 50 de ani. Vrea să lucreze și nu poate. Vrea să facă un curs de sudură la Serviciul Public de Ocupare a Forței de Muncă (SEPE) și nu poate: înscrierea necesită înregistrare la primărie. Din cauză că nu poate, nu poate nici măcar să primească corespondența.

Alături de el, Abdoulaye își dezvăluie și temerile. Acest senegalez de 38 de ani locuiește într-o casă cu două camere și șapte ocupanți. Niciunul înregistrat la primărie. «Îmi mai trebuie un an pentru a solicita o înrădăcinare. Dacă nu am înregistrare la primărie, nu pot face asta», a afirmat el, înainte de o precizare a lui Zabalza: «Pentru imigrări, timpul se calculează din momentul în care se înregistrează la primărie, așa că el încă nu a început să numere nicio zi în Spania, nu contează lunile pe care le-a petrecut aici».

Abdoulaye, Abdou și Mayte Zabalza, purtător de cuvânt al rețelei Padrón Por Derechos, la sediul asociației din Lavapies (Madrid), pe 8 aprilie 2025.J. J. M.

Abass a încercat să se înregistreze la primărie «în fiecare an, după ce a ieșit din centrul de minori». Prima refuz a venit din partea proprietarilor. Mai întâi, în Barcelona; acum, în Madrid, în camera dintr-un apartament închiriat în comun al cărui titular al contractului i-a spus «că are destui băieți înregistrați de dinainte», motiv pentru care nu mai poate înregistra pe nimeni. Același lucru i-au spus și lui Diego V., un columbian de 28 de ani care lucrează la negru ca instalator de mobilă, dar vrea să se regularizeze datorită contractului pe care i l-a oferit angajatorul său și nu poate face asta până nu are o înregistrare la primărie.

Zabalza a explicat că multe contracte de locuință au «clauze care nu permit subînchirierea camerelor sau care limitează numărul de persoane din apartament», motiv pentru care mulți subchiriași se tem că susținerea înregistrării la primărie a unei terțe părți va fi interpretată ca o încălcare contractuală. Alții, continuă purtătorul de cuvânt, refuză să înregistreze «pentru că nu au declarat chiria sau nu au înregistrat apartamentul în Comunitatea Madrid».

În fața acestei situații, Primăria a încercat să reducă subînregistrarea locuitorilor cu modalități de înregistrare la primărie fără domiciliu fix. Pe hârtie, orice cetățean poate face acest lucru prin intermediul centrului social cel mai apropiat, cu angajamentul de a merge cel puțin o dată pe an pentru a verifica corespondența.

Cu toate acestea, purtătorul de cuvânt al colectivului pentru înregistrare la primărie critică faptul că, în practică, serviciile sociale «au refuzat să înregistreze, deoarece spun că nu este un serviciu din portofoliul lor» și adaugă că un astfel de mecanism funcționează doar «atunci când sunt persoane cu o vulnerabilitate foarte mare asupra cărora urmează să se efectueze o intervenție socială».

Scrisoarea prin care Primăria a respins cererea lui Abass de a se înregistra la primărie fără domiciliu este identică cu cea pe care au primit-o zeci de migranți, după cum a constatat Джерело новини în dosarele care se află la sediul Rețelei Padrón Por Derecho. Primăria justifică refuzul «deoarece datele [solicitantului] nu figurează în sistemul de informații al rețelei municipale», lucru care nu încetează să fie contradictoriu, având în vedere că cererea este tocmai pentru a înregistra datele personale în bazele de date municipale.

Chestiunea depinde de Aria de Politici Sociale, Familie și Egalitate a Primăriei — responsabilă de gestionarea centrelor sociale — și de aria de Economie, Inovare și Finanțe — care formalizează înscrierea solicitanților în registrul de evidență a populației. Niciunul dintre cele două departamente nu a furnizat informații despre numărul de persoane înregistrate în centrele sociale, listele de așteptare sau respingerea cererilor, la solicitarea acestui ziar.

Între timp, mafiile și profitorii își fac de cap pe seama nevoilor altora, cum ar fi să perceapă până la 300 de euro pentru înregistrarea unui străin. Zabalza dă ca exemplu cazul lui Manek, un bangladeshi care a venit recent la organizație pentru a denunța că «i se cere la fiecare trei luni să plătească, cu amenințarea de a fi scos din registrul de evidență a populației».

Paradoxul de a nu reuși să te înregistrezi la primărie constă în faptul că a face acest lucru este, prin lege, mai mult o obligație decât un drept. Orice persoană care locuiește într-un cartier fără a fi înscrisă în registrul de evidență a populației poate fi amendată cu până la 150 de euro în municipiile mai mari, conform Decretului Regal 1690/1986.

Această penalizare se datorează necesității pe care o au administrațiile de a cunoaște cu exactitate câți locuitori sunt în fiecare cartier și de a planifica creșterea acestuia. Registrul de evidență a populației este radiografia populației și, în consecință, referința pentru a măsura chestiuni esențiale precum numărul de locuri din instituțiile de învățământ, centrele de sănătate sau nevoia de transport public. Astfel, de exemplu, un cartier care are o populație mai îmbătrânită va avea prioritate pentru alocarea unui centru pentru vârstnici sau unul cu mulți copii pentru construcția unei grădinițe.

Unele fonduri alocate municipiilor de Guvernul central și regional sunt, de asemenea, taxate în funcție de numărul de locuitori. Din toate aceste motive, o subînregistrare poate duce la o insuficiență a locurilor pentru instituțiile publice sau la bugetul local.

Fără îndoială, cartierele cu cea mai mare discrepanță între înregistrarea scrisă și cea reală sunt cele cu cea mai mare populație de migranți, cum ar fi Lavapiés din Madrid. Acolo, două localuri din cartier au decis să acționeze de câțiva ani, printre care și sediul Padrón por Derechos. Au solicitat un permis ca entitate colaboratoare a Primăriei pentru a înregistra câțiva vecini din cartier care nu ar putea face acest lucru prin propriile mijloace. În șase ani, peste 600 de rezidenți au fost înregistrați pe strada Duque de Alba. Dar, după șase ani, Primăria a revocat permisul, coincizând cu schimbarea echipei de guvernare municipală de la Manuela Carmena la José Luis Martínez-Almeida. De atunci, persoanele fără înregistrare au rămas la mila deciziilor Samur și a indulgenței proprietarilor. «Nu suntem invizibili», scria pe pancarta cu care au ieșit să mărșăluiască pe 5 aprilie în Madrid. Cert este că, deocamdată, pentru stat, da, sunt invizibili.

Migranți, chiriași și lucrătoare casnice mărșăluiesc în Madrid pentru accesul la locuințe, pe 5 aprilie 2025.J. J. M.