În câteva cuvinte
Partidul Reform UK al lui Nigel Farage a înregistrat o victorie semnificativă la alegerile locale din Anglia, obținând pentru prima dată acces direct la putere la nivel municipal. Acest succes reprezintă o provocare majoră pentru Partidele Conservator și Laburist și schimbă dinamica politică din Marea Britanie.
Pe fondul episoadelor de instabilitate politică înregistrate în Europa în această săptămână, scena politică britanică a fost puternic zguduită de rezultatele alegerilor locale parțiale desfășurate în Anglia săptămâna trecută. Amestecul de populism de dreapta și naționalism englezesc reprezentat de partidul Reform UK al lui Nigel Farage a depășit chiar și cele mai pesimiste previziuni.
Formațiunea a obținut peste 30% din voturi în zonele Angliei unde s-au organizat scrutine, dublând sprijinul Partidului Conservator și obținând de șase ori mai multe voturi decât Partidul Laburist. Reform UK nu doar că a câștigat pentru prima dată funcția de primar (în Lincolnshire), dar a obținut controlul asupra a șase dintre consiliile locale disputate și a răpit de la laburiști mandatul de deputat în joc la alegerile parțiale din Runcorn, o zonă considerată până acum o fortăreață solidă a Partidului Laburist.
Nu este prima dată când politicianul care și-a construit imaginea în jurul antieuropeanismului și al Brexit-ului reușește performanțe notabile la alegeri prin diversele platforme politice lansate. Totuși, ocaziile anterioare au fost mai degrabă un foc de artificii decât o schimbare structurală. Succesul partidului său anterior, UKIP, la alegerile europarlamentare a fost un preludiu al "cataclismului" politic reprezentat ulterior de ieșirea Regatului Unit din UE. Iar cei patru deputați obținuți de Reform UK la alegerile generale din iulie anul trecut – prima ocazie în care forțele lui Farage au reușit să rupă bipartidismul și să intre în Camera Comunelor – s-au dovedit până acum irelevanți într-un Parlament căruia sistemul electoral majoritar îi conferea o stabilitate solidă și o alternanță "fără surprize" între conservatori și laburiști.
Este paradoxal că una dintre țările europene pioniere în deschiderea porților populismului reacționar, de-a lungul unui deceniu de dezbateri intense în jurul Brexit-ului, s-a crezut imună, grație modelului său bipartidist, față de un fenomen care afectează întregul continent. Alegerile locale de săptămâna trecută au schimbat această percepție, iar cucerirea a sute de mandate de consilier oferă partidului lui Farage acces direct la putere și la gestionare la nivel local.
Partidul Conservator este conștient că se confruntă cu o provocare existențială și a început deja o dezbatere internă privind viitorul liderului său sau oportunitatea unirii forțelor cu Reform UK. Nici pentru liderul Partidului Laburist, Keir Starmer, veștile nu sunt bune. O mare parte din voturile obținute de Farage provin dintr-un electorat tradițional de stânga, sedus la un moment dat de Brexit și de Boris Johnson, și care abia anul trecut s-a întors cu reticență spre Partidul Laburist. Sentimentul de a fi abandonați într-o țară în declin și înclinația lor pentru discursul anti-imigrație și anti-"woke" al Reform UK l-ar putea determina pe Starmer să ajungă la concluzia greșită că trebuie să-și înăsprească politicile.
Stânga britanică are nevoie disperată să construiască un narativ care să dea sens prezenței sale la putere și să obțină cât mai curând creșterea economică promisă atunci când erau în opoziție și care nu reușește să se materializeze. Amenințarea ca Starmer să nu supraviețuiască dincolo de un mandat este astăzi mai reală ca niciodată. Iar ideea că Nigel Farage ar putea într-o bună zi să devină prim-ministru al Regatului Unit a încetat să mai fie o fantezie.
