Premierul spaniol Pedro Sánchez a stârnit controverse prin declarațiile sale despre fostul său al doilea om, José Luis Ábalos. Sánchez a afirmat că, deși a avut încredere politică în Ábalos, acesta era o „mare necunoscută” din punct de vedere personal, necunoscând „fațetele sale”. Această frază puternică, rostită fără urmă de ironie, ridică semne de întrebare serioase cu privire la baza încrederii în relația dintre guvernanți și guvernați.

Analistul sugerează că Sánchez se străduiește să se distanțeze de scandalul care îl înconjoară pe Ábalos, atacând persoana, dar afirmând că a avut încredere în „opera” sa politică. Se subliniază că astfel de declarații sunt posibile într-un „terren fertil” cultivat de colegii de guvernare, membri de partid și jurnaliști, care i-au scuzat lui Sánchez aproape orice acțiune anterioară, inclusiv grațieri și pacte controversate.

Criticii consideră că această situație evidențiază o problemă profundă: legătura de încredere dintre lider și cetățeni nu se mai bazează pe adevăr, ci pe necesitate. Ideea este că trebuie să credem o anumită narațiune, indiferent dacă este adevărată sau nu, pentru a evita un scenariu considerat „mai rău”. Într-un astfel de context, realitatea devine un detaliu dispensabil, iar cel mai mic dintre problemele stângii va fi să decidă dacă Ábalos a fost cu adevărat un străin pentru Sánchez.