Centrul Nasiliu.net, o organizație esențială pentru sprijinirea victimelor violenței de gen în Rusia, își încetează activitatea forțat. Decizia vine după ce guvernul rus a inclus organizația pe lista „agenților străini”, o măsură care a condus la interdicții și o stigmatizare publică severă, paralizând de facto activitatea civică a celor afectați.

Conform estimărilor Nasiliu.net, peste 10.000 de victime ale violenței de gen au fost ajutate de-a lungul anilor. De asemenea, organizația a estimat că anual 1.200 de femei sunt ucise în Rusia din cauza violenței domestice, autoritățile încetând să mai publice statistici oficiale pe această temă de ani de zile.

Anna Rivina a fondat centrul în 2015, iar includerea sa pe lista „agenților străini” în 2020 a marcat începutul sfârșitului. Inițial, eticheta impunea declarații financiare detaliate, dar a evoluat într-un șir de interdicții care, practic, elimină organizațiile din viața publică. Victoria Odissonova, purtătoarea de cuvânt a Nasiliu.net, a declarat că autoritățile „pregăteau terenul pe termen lung pentru a implementa aceste planuri.”

Nasiliu.net neagă acuzațiile oficiale privind finanțarea externă în 2020, susținând că toată activitatea lor se concentra în Rusia în acel an, cu doi ani înainte de exodul cauzat de războiul din Ucraina.

„Problema violenței de gen are o dimensiune politică în Rusia, statul nu este interesat să abordeze acest subiect,” a explicat Odissonova. Organizația a intrat în vizorul Kremlinului din două motive: sprijinul acordat celor trei surori Khachaturyan, condamnate pentru uciderea tatălui lor abuziv, și campania Annei Rivina pentru înăsprirea legislației împotriva maltratărilor.

În 2017, a fost adoptată „legea primei palme,” care a decriminalizat bătaia domestică, dacă nu este repetată și nu provoacă leziuni grave. Această lege a slăbit și mai mult protecția victimelor.

Închiderea Nasiliu.net este agravată de teama cetățenilor ruși de a contacta organizații desemnate „inamici ai poporului.” Deși, teoretic, relațiile cu „agenții străini” sunt încă legale, arbitrariul sistemului politic rus alimentează teroarea socială. „Noi împărtășim aceleași preocupări și nu putem garanta 100% siguranța, deoarece nu știm ce se va întâmpla în viitor,” a adăugat Odissonova.

Noile restricții din acest an includ eliminarea Nasiliu.net din motoarele de căutare rusești și interdicția de a oferi cursuri de formare victimelor, psihologilor și agresorilor. „Abordarea noastră este că violența trebuie tratată într-un mod integral. Dacă lucrăm doar cu victimele, încercăm să eliminăm efectul, nu cauza,” a subliniat purtătoarea de cuvânt, accentuând importanța educației sistematice, de care centrul a fost privat începând cu 1 septembrie.

Un fost agresor a mulțumit Nasiliu.net pentru ajutorul primit, spunând că nu știe cum ar fi reușit fără sprijinul lor. Centrul „Sisters”, o altă ONG dedicată victimelor abuzurilor sexuale, a deplâns închiderea, afirmând că este „o mare pierdere pentru sistemul de sprijin al femeilor, care va deveni și mai fragil.”

Problema violenței de gen este exacerbată de războiul din Ucraina. Deși nu există date oficiale, cazuri de violență cresc, iar unii agresori se laudă cu impunitatea oferită de amnistii pentru participarea la conflict. Mai mult, cruciada președintelui rus pentru „apărarea valorilor tradiționale,” amestecând nostalgia sovietică și ortodoxia, consolidează o viziune unde femeile ar trebui să fie supuse.

Lideri religioși, precum arhipreotul Andrei Tkaciov și Fiodor Lukianov, președintele Comisiei Patriarhale pentru Familie, Maternitate și Copilărie, au justificat violența fizică asupra copiilor în „familii complete” sau au comparat femeile cu bebelușii, sugerând că „ea așteaptă să i se exprime dragoste” pentru a fi ascultătoare.

Aceste dificultăți amenință să priveze femeile ruse de perspective alternative asupra violenței de gen. O victimă anonimă a declarat că Nasiliu.net a învățat-o să spună „destul.” Elizabeta, o altă victimă, a subliniat că „violența psihologică nu este mai puțin distructivă decât cea fizică,” relatând propria experiență de divorț de un soț abuziv și subliniind că „dacă te gândești la divorț, este deja justificat, pentru că asta înseamnă că există o problemă.”