„Întoarcerea la putere a lui Donald Trump — un narcisist incompetent care a dat peste cap ordinea internațională și structurile comerciale și de securitate și se laudă cu cruzimea ca formă de a face politică — arată că multe dintre dezbaterile noastre sunt exagerate sau false. În numeroase domenii, PSOE și PP, care au reprezentat 66% din voturile la ultimele alegeri generale, sunt relativ de acord și ar putea ajunge la pacte cu concesii reciproce. (Între timp, naționaliștii spanioli de la Vox se comportă ca vasali ai lui Trump, iar Irene Montero repetă propaganda lui Putin). Dezacordurile dintre cele două partide mari sunt exagerate, iar posibilitatea de a pacta ceva pare posibilă doar în fața unui pericol iminent. Acolo sunt utile figuri precum ministrul Economiei, Carlos Cuerpo. Este exotic să vezi un ministru care să nu facă de rușine: care pare competent, care nu insultă mass-media sau jurnaliștii, care nu demite diplomați pentru nimicuri, care nu minte despre morții de la granița cu Melilla, care nu denaturează avizele Comisiei de la Veneția, care nu spune prostii despre prezumția de nevinovăție, care nu votează împotriva rămânerii Spaniei în NATO. Este o ușurare chiar și pentru editorialiștii critici. Când amenințarea externă se disipă puțin, ne putem întoarce la activitățile noastre tradiționale, care sunt recreări mai mult sau mai puțin incruente ale unui conflict civil. Toți respirăm ușurați, inclusiv opoziția. Dacă nu este urgent, nu este important, și astfel ne întoarcem la o polarizare indusă de sus: singura idee la care este fidel președintele Guvernului, un obstacol în calea oricărei înțelegeri. Pericolul pentru sistem este real, dar mai rău ar fi să pierzi puterea. În puține locuri se vede ordinea priorităților atât de clar ca în Televisión Española, unde lucrează atât de mulți profesioniști excelenți, transformată fără complexe într-un organ de propagandă și uneori în ceva și mai rău. Tele-gunoiul este un serviciu public și, prin urmare, trebuie plătit din taxe, profesioniști ai sectarismului intră în Consiliu sau dau lecții de deontologie, iar comici care amintesc de umoristul fără har de la Discothèque de Félix Romeo ne învață ce trebuie să gândim. Filmele difuzate în Cine de barrio vor purta un avertisment care explică contextul comportamentelor sexiste. Pentru a îmbunătăți acel amestec grotesc de paternalism, colonizare și impostură, avertismentul postului ar trebui să fie un audiocomentariu de José Luis Ábalos.”