Președinta Mexicului, Claudia Sheinbaum, a marcat joi a 115-a aniversare a Revoluției Mexicane cu un discurs puternic, criticând vocile ultradreptei și ale elitelor. Evenimentul istoric, care a început în 1910 și a culminat cu înlăturarea dictaturii lui Porfirio Díaz în 1917, a fost un punct central al alocuțiunii sale.

În discursul său, Sheinbaum a subliniat importanța revoluției, profitând de ocazie pentru a-i denunța pe cei care își exprimă public criticile față de guvernul său. Ea s-a pronunțat ferm împotriva „elitelor” și „privilegiaților” care, susține ea, doresc un proiect național similar celui al lui Porfirio Díaz. „Cei care astăzi susțin o mână forte, forța deasupra legii, cei care susțin ultradreapta sau acea libertate de care se bucură doar privilegiații, nu cunosc istoria Mexicului și nici poporul nostru”, a declarat ea în Zócalo, însoțită de cabinetul său.

Președinta a rememorat cronologic evenimentele dintre 1913 și 1917, o perioadă în care aproximativ un milion de mexicani și-au pierdut viața din cauza războiului, sărăciei extreme și epidemiei devastatoare de tifos. De asemenea, a criticat discursurile care, în opinia sa, incită la polarizare și violență, în contextul criticilor primite de guvernul său pe tema securității.

„Pacea și liniștea sunt rodul justiției. De aceea, discursurile care normalizează violența ca o cale, care glorifică impunerea sau care pretind să restaureze o țară de privilegii pentru câțiva, nu au rezonanță. Cine cheamă la violență, greșește. Cine încurajează ura, greșește. Cine crede că forța înlocuiește justiția, greșește.”

Sheinbaum a subliniat cauzele care au dus la confruntările armate și la intervenția internațională care a distrus, ani mai târziu, proiectul național visat de Madero. Ea a amintit de conspirația lui Victoriano Huerta și Félix Díaz, sprijinită de ambasadorul SUA, Henry Lane Wilson, care a culminat cu asasinarea lui Madero și Pino Suárez, deschizând „unul dintre cele mai dureroase și violente capitole din istoria Mexicului”.

Discursul său a lăudat guvernele Morena, partidul ei, pe care le-a numit „A Patra Transformare” a țării, după Independență (1821), Reformă (1855-1863) și Revoluție (1910-1917). Această alocuțiune, plină de aluzii la trecut, vine într-un moment de tensiune pentru Mexic, marcat de proteste ale transportatorilor și studenților, precum și de o creștere a apelurilor din partea grupurilor de dreapta.

De asemenea, contextul actual este unul în care o parte a opiniei publice își exprimă deschis nemulțumirea față de o violență care pare să se agraveze zilnic, exemplificată de numărul mare de dispăruți. Sheinbaum și-a apărat guvernul, evidențiind sprijinul majoritar de care se bucură partidul și figura sa. Ea a afirmat că nu se vor supune intereselor celor care dețineau puterea anterior sau se bucurau de privilegii, nici vreunui guvern sau interes străin, și că nu vor fi „figuri decorative” sau „simple instrumente” ale celor obișnuiți să fure și să concentreze puterea economică și politică a țării.