Recenta ședință publică în cadrul procesului împotriva Procurorului General al Statului, Álvaro García Ortiz, s-a dovedit a fi crucială și revelatoare. Aceasta a demontat o serie de suspiciuni, inferențe și prejudecăți, care contraveneau prezumției de nevinovăție, acumulate în faza anterioară a procedurii.

În cursul procesului, s-a conturat o „operă de ficțiune” pură, conform caracterizării făcute de votul particular exonerator al judecătorului Andrés Palomo, într-un incident de apel. Acum, credibilitatea sistemului judiciar este consolidată.

Acuzațiile nu au prezentat nicio dovadă – nici îndoielnică, nici indubitabilă – că García Ortiz ar fi dezvăluit vreun secret personal sau ar fi ordonat subordonaților să facă acest lucru. De asemenea, nu a instigat, sugerat sau sfătuit pe nimeni să întreprindă o astfel de acțiune. O decizie judecătorească fără probe solide este lipsită de fundament.

Mai mult, soliditatea contestată a acuzațiilor s-a dizolvat rapid, fără a aduce nimic nou. S-a stabilit deja, în martie, că nota publică informativă a Parchetului privind infracțiunile fiscale ale lui Alberto González Amador „nu a constituit o infracțiune”, infirmând astfel ideea unei dezvăluiri de secret. Chiar și Miguel Ángel Rodríguez, asociat al lui Amador, a recunoscut că mărturia sa avea o valoare nulă.

Pe de altă parte, apărarea și martorii independenți au adus noi date și evaluări profesionale în favoarea inculpatului. Aceasta a redus indiciile fragile la simple supoziții.

Astfel, a devenit clar că eforturile intense ale Procurorului General de a pregăti nota informativă vizau apărarea rigorii Ministerului Public, nu dezvăluirea de secrete. Ștergerea sa aparent „spectaculoasă” de date telefonice și telematice a fost explicată de experți prin necesități majore de protecție a datelor relevante pentru societate, o practică periodică și obișnuită, și nu o încercare de a „ascunde” dovezi de rea-voință. În plus, argumentele încrucișate cu acuzatorii au demonstrat că nu a existat nicio dezvăluire de secrete, deoarece aspectele esențiale ale cazului Amador erau deja cunoscute de mulți, inclusiv de acuzatori, înainte ca acestea să ajungă la García Ortiz.

Astfel, procesul a confirmat claritatea și integritatea acțiunilor sale, fără puncte neclare care să poată compromite decizia fermă.