După trei ani consecutivi de negocieri climatice găzduite de regimuri autoritare, revenirea summitului privind schimbările climatice într-o democrație nu ar putea veni într-un moment mai decisiv. Când liderii mondiali se vor reuni la Belém pentru COP30, o vor face într-o țară care a sfidat atât autoritarismul, cât și colapsul ecologic, un memento că democrația triumfă acolo unde despotismul distruge.

Cu doar câțiva ani în urmă, Brazilia era în pragul prăpastiei. Sub mandatul populistului de extremă dreaptă Jair Bolsonaro, Amazonia ardea într-un ritm alarmant, în timp ce instituțiile democratice se clătinau. Bolsonaro a demontat agențiile de mediu și a ridiculizat știința climatică. Până în 2021, defrișările din Amazonia atinseseră cel mai înalt nivel anual într-un deceniu, iar lumea se temea că pădurea tropicală ar putea depăși un punct de inflexiune ireversibil.

Apoi, brazilienii au votat pentru un viitor diferit. Președintele Lula da Silva a revenit la putere cu promisiunea de a păstra atât mediul, cât și democrația. În mai puțin de un an, defrișările din Amazonia au scăzut semnificativ datorită restaurării programelor și reglementărilor de control al mediului. Ulterior, Curtea Supremă Federală a Braziliei a sancționat conspirația pentru menținerea la putere după pierderea alegerilor din 2022, un memento puternic că integritatea climatică și integritatea democratică se alimentează reciproc.

Acum, în calitate de gazdă a COP30, Brazilia dă un exemplu. Guvernul lui Lula da Silva a axat președinția negocierilor pe trei priorități care întruchipează valorile progresiste: consolidarea cooperării multilaterale; legarea obiectivelor climatice de tranzițiile sociale și economice; și accelerarea implementării Acordului de la Paris. Acestea nu sunt doar argumente diplomatice, ci o dovadă că democrațiile pot încă realiza și conduce tranziția ecologică.

Liderii progresiști care vor ajunge la Belém o vor face sub umbra unui peisaj global periculos. Peste tot în lume, autocrații și populiștii de extremă dreaptă duc un atac coordonat împotriva ambiției climatice și a normelor democratice, utilizându-le împotriva acțiunilor climatice. Ei prezintă politica climatică ca un proiect elitist care distruge locuri de muncă, crește prețurile și slăbește suveranitatea națională. În același timp, ei apără status quo-ul combustibililor fosili, care beneficiază doar pe unii și dăunează multora. Scopul nu este doar de a împiedica politica climatică, ci de a eroda încrederea în însăși democrația.

De la Washington D.C. la Buenos Aires și Budapesta, aceasta a devenit narațiunea dominantă. În Statele Unite, Trump a demontat inițiative climatice cheie, promițând să extragă petrol fără oprire. În Europa, partidele de extremă dreaptă câștigă teren cu promisiunea de a abroga normele de mediu, susținând că astfel îi protejează pe oamenii obișnuiți de reglementările climatice.

Chiar și liderii care cunosc profund problema crizei climatice și ar trebui să-și ridice vocea își temperează agendele climatice, temându-se să nu piardă votul clasei muncitoare în fața unei reacții populiste.

Vestea bună este că oamenii încă cred în progres. Cercetările arată o cerere puternică pentru o conducere îndrăzneață și riscantă, care poate genera schimbări reale în viețile lor. În plus, oamenii continuă să creadă în democrație și resping politica autoritară fără responsabilitate. Oamenii doresc politici care să reducă costul facturilor lor, să le protejeze locurile de muncă și să-și consolideze comunitățile; iar acțiunea climatică poate realiza toate acestea, pe lângă garantarea unui viitor pentru generațiile următoare. Acesta este un mandat progresist pe care nu trebuie să-l ignorăm.

COP30 oferă liderilor progresiști oportunitatea de a demonstra că acțiunea climatică stimulează creșterea și prosperitatea în societățile democratice, în loc să le frâneze. Dovezile o susțin. În Spania, prețurile la electricitate au scăzut din 2018 datorită avântului energiei solare și eoliene. La nivel mondial, locurile de muncă în energiile curate au crescut în 2023, depășind cu mult restul economiei. Sistemele de energie regenerabilă protejează comunitățile împotriva căldurii extreme, a furtunilor și a crizelor geopolitice.

Așa cum a afirmat președintele Pedro Sánchez, progresiștii trebuie să combată discursurile de extremă dreaptă cu fapte, dar și cu o viziune care să demonstreze că un viitor mai accesibil și mai sigur este posibil doar prin acțiunea climatică, și nu fără ea. La Belém, progresiștii trebuie să clarifice că leadershipul climatic este o forță națională care dă rezultate: energie mai economică, mai multe locuri de muncă și comunități mai sigure, apărând în același timp valorile de care autocrații se tem cel mai mult: transparența, responsabilitatea și solidaritatea.