Amintirea tragediei nu trebuie lăsată să moară: acesta este obiectivul asociațiilor familiilor victimelor decedate în azilurile de bătrâni în timpul pandemiei.

Miercuri, 18 martie, la exact cinci ani de la aplicarea primului protocol discriminatoriu care a împiedicat bătrânii din aziluri să fie tratați în spitalele din Madrid, asociațiile Pladigmare, Adevăr și Justiție, Niciun pas înapoi, UDP Madrid și sindicatele CC OO Madrid și UGT Madrid s-au adunat în fața sediului Curții Supreme pentru a cere ceea ce, susțin ei, li s-a refuzat până acum: dreptate. Asociațiile au mers mai departe, anunțând intenția de a organiza o manifestație similară în fața Curții Supreme în fiecare an, pe 18 martie.

Manifestanții au așezat o duzină de scaune cu rotile, cu papuci în față, ca și cum proprietarii lor tocmai le-ar fi lăsat acolo, orientate spre intrarea principală a Curții Supreme. "Au trecut 5 ani și autoritățile și procurorii nu și-au îndeplinit obligațiile de a investiga în mod exhaustiv încălcarea drepturilor persoanelor în vârstă rezidente. Vom continua să luptăm pentru a afla adevărul, pentru a se face dreptate și pentru ca toate tipurile de responsabilități să fie asumate", a declarat una dintre rudele unui bătrân decedat într-un azil din Torrejón de Ardoz și membră a asociației Adevăr și Justiție. 18 martie este, de asemenea, data la care decesele primilor bătrâni încep să se prescrie dacă nu au fost aduse în fața justiției.

Familiile au încercat pe diverse căi legale să obțină condamnarea guvernului Comunității Madrid, condus de Isabel Díaz Ayuso, pentru decesele bătrânilor între martie și aprilie 2020, cauzate de "protocoalele rușinii", dar până acum niciuna nu a reușit, cum ar fi cazul omorului din culpă și al refuzului de a acorda ajutor. Cel mai recent demers a fost anunțat luni, după ce Parchetul din Madrid a depus plângeri pentru infracțiunea de refuz al unui serviciu public din motive discriminatorii, sperându-se la un rezultat mai bun.

Pe fondul controverselor generate de cea de-a cincea aniversare a deceselor, difuzarea documentarului 7.291 pe La2 de TVE și diferitele încercări ale Comunității Madrid de a minimiza aceste evenimente, cele șase asociații convocatoare au reamintit că condițiile din azilurile de atunci nu sunt foarte diferite de cele de astăzi. Lipsa personalului și a materialelor sau raportul ridicat de pacienți la îngrijitoare rămân o realitate în azilurile publice, dar mai ales în cele private, așa cum au denunțat anterior aceleași asociații. Din aceleași motive, săptămâna trecută, douăzeci de organizații s-au unit pentru a-i cere președintei regionale ca cele 40 de noi aziluri pe care a promis să le construiască înainte de 2030 să fie nu doar gestionate public, ci și să respecte ratele recomandate și investițiile necesare pentru a oferi un serviciu de calitate.

La mitingul din fața Curții Supreme a participat și o reprezentanță a lucrătoarelor din azilurile din Madrid, care au suferit direct gestionarea defectuoasă a pandemiei în acele prime luni. "Am lucrat pe tot parcursul Covidului și am simțit multă neputință", a împărtășit Mar Jiménez, lucrătoare la un azil din Madrid, cu mulțimea adăpostită de ploaie sub umbrele. "Nu-i puteam ajuta așa cum aveau nevoie, mureau printre mâinile noastre pentru că nu aveam mijloacele necesare pentru a-i ajuta, pentru a vedea dacă aveau Covid, pentru că unii poate nici măcar nu aveau Covid", a adăugat lucrătoarea.

"Ceea ce am trăit, sper să nu mai trăiesc niciodată", a subliniat Carmen Troya, o altă lucrătoare dintr-un azil madrilen, unde, potrivit acesteia, au murit 17 persoane în martie 2020 și alte 26 în aprilie. "Am lucrat fără odihnă, cu mijloace insuficiente, cu inima strânsă și cu speranța că totul va trece repede", a conchis ea.

Participanții au încheiat mitingul cu sloganurile pe care toate familiile victimelor le împărtășesc: scandarea numărului 7.291, apelurile la "demisia lui Ayuso" și cererile de dreptate. La final, pe scaunele cu rotile goale și în tăcere, participanții au așezat flori albe în memoria celor decedați.