În câteva cuvinte
Episcopul Rafael Zornoza din Cádiz și Ceuta este ținta criticilor aspre din partea comunității catolice, fiind acuzat de obsesie pentru bani, concedieri nejustificate și o gestionare autoritară a eparhiei, ignorând nevoile sociale.
Episcopul de Cádiz și Ceuta, Rafael Zornoza, a stârnit o undă de critici puternice în rândul creștinilor locali și al clericilor. De la sosirea sa în orașul andaluz acum 14 ani, episcopul a fost implicat în decizii controversate, axate, conform multor acuzații, pe obținerea de beneficii financiare.
Printre reproșurile aduse lui Zornoza se numără concedieri abuzive, evacuări nejustificate, însușirea de terenuri și bunuri în numele episcopiei, precum și represalii împotriva vocilor critice din interiorul comunității catolice. Această abordare a avut ca scop, se pare, reducerea la tăcere a celor care pledează pentru o Biserică mai puțin legată de profitul economic și mai dedicată celor săraci.
Juan Cejudo, membru al grupului de reflecție și acțiune creștină Bahía de Cádiz, îl descrie pe Zornoza ca fiind „foarte sectar, foarte dictator, nu empatizează, nu dialoghează și se înconjoară doar de cei care-l aplaudă. Îl preocupă doar cum să facă bani, nimic de-a face cu valorile creștine. Atitudinea sa nu este evanghelică, ci lumească, are un profil de om de afaceri imobiliar.”
Grupul de creștini din Cádiz a sesizat Papa Francisc, Conferința Episcopală Spaniolă și alte instituții ecleziastice cu privire la managementul controversat al lui Zornoza. Deși au existat denunțuri interne timp de ani de zile, nicio instituție nu a intervenit pentru a-l îndepărta pe episcopul în vârstă de 76 de ani.
Articolul menționează, de asemenea, o acuzație de presupusă agresiune sexuală continuă asupra unui minor în anii ’90, adusă lui Zornoza. Un membru al clerului a declarat, sub anonimat, că „toți știau, inclusiv nunțiul. Au apărut scrisori, iar pedofilia vine de foarte demult, vor ieși mai multe victime, fără nicio îndoială.”
O altă situație dramatică este cea a lui Ildefonso Portillo, 73 de ani, și a soției sale, care au lucrat din 1975 la un convent. După plecarea măicuțelor, episcopul ar fi ordonat evacuarea lor, fără a le oferi o alternativă, în ciuda deceniilor de muncă pentru Biserică. Familia a apelat la Tribunalul Suprem după ce procesele anterioare au fost câștigate de avocații episcopiei.
Scrisoarea cea mai recentă a grupului de creștini din Cádiz către ierarhia ecleziastică, din ianuarie 2024, critica aspru acțiunile episcopului: „Ceea ce spune episcopul se contrazice cu acțiunile sale, conducând dioceza într-o manieră autoritară, concediind angajați ai episcopiei fără nicio considerație și demonstrând, zi de zi, că ceea ce-i interesează cu adevărat nu sunt persoanele, ci bunurile materiale și economice.”
În ciuda problemelor sociale grave din provincia Cádiz, cum ar fi șomajul ridicat și lipsa locuințelor, episcopul Zornoza a refuzat, de exemplu, în 2013, să transforme o parte dintr-un seminar, cu o capacitate de 150 de persoane, într-un adăpost pentru persoanele fără adăpost și refugiați.
Fostul director al Caritas diecezane, Juan Luis Torrejón, a fost demis după ce a refuzat să aloce fonduri destinate săracilor pentru alte scopuri ale Bisericii, cum ar fi plata unei chirii sau a unei auditări a episcopiei.
Criticii subliniază că episcopia a raportat un profit de 1,8 milioane de euro, conform portalului de transparență, în timp ce mulți oameni din Cádiz se confruntă cu dificultăți economice severe. „Pentru Zornoza, oamenii din Cádiz sunt troglodiți, a înlăturat preoți din parohii pentru a aduce alții mai maleabili de la Madrid,” a concluzionat, sub anonimat, o persoană implicată în litigii împotriva episcopiei.