Dezbaterea politică actuală din Columbia pare de nerezolvat. Pe de o parte, susținătorii președintelui Gustavo Petro (petrismul) văd sectorul privat ca pe un "monstru neoliberal" și un focar de corupție, în timp ce pentru opoziție (anti-petrismul), orice tentativă de statizare reprezintă o amenințare comunistă de tip sovietic.

Pentru Petro și apropiații săi, întregul sector privat este responsabil de criza națională. Orice resursă și profit generat de companiile private este considerat păcătos și corupt. Marea diferență ideologică se reduce la apărarea sectorului privat: opoziția susține că fără acesta nu poate exista dezvoltare, în timp ce petrismul vizează statizarea completă a economiei.

Deși toată lumea dorește binele poporului, cele două viziuni asupra dezvoltării sunt fundamental diferite. Petrismul crede că un stat mai mare asigură un nivel mai ridicat de bunăstare pentru persoanele cu venituri mici. În schimb, opoziția este convinsă că un sector privat mai puternic generează mai multe locuri de muncă formale și o mai mare capacitate de acțiune socială, prin credite ieftine și locuințe de interes pentru cei nevoiași.

Acest peisaj politic este amplificat de o economie alimentată în mare măsură de surse ilicite. Studiile experților arată că fluxul de cheltuieli este susținut de o cantitate imensă de dolari proveniți din narcotrafic. Veniturile din traficul de droguri au ajuns la 15,3 miliarde de dolari, depășind remitențele trimise de migranți, care se ridică la 11,4 miliarde de dolari. Această radiografie a țării arată o economie vulnerabilă, unde reevaluarea monedei naționale slăbește exporturile legale. Remitențele reprezintă rodul efortului și sacrificiului, în timp ce narcotraficul distruge familii și vieți. Aceasta este diferența uriașă dintre cele două tipuri de venituri externe.

În plus, țara pare să intre într-o fază de intensificare a luptei de clasă. Președintele însuși a admis acest lucru, punând în pericol proprietatea privată. Au existat deja incidente, cum ar fi atacurile cu persoane mascate în apropierea unor instituții de învățământ, considerate exerciții de natură tipic marxistă.

În plan extern, relațiile cu Statele Unite sunt tot mai reci. În schimb, guvernul a decis să împărtășească informații confidențiale cu un stat vecin, pentru a articula acțiuni de securitate și combatere a grupurilor ilegale la frontieră. Unii analiști avertizează că nu există garanții că aceste informații extrem de sensibile nu vor ajunge în mâinile grupurilor armate, în timp ce alții consideră mișcarea o provocare directă la adresa politicii SUA.

Președintele a ignorat și mecanismul judiciar, punând în aplicare propriile decizii. În timpul unei recente ședințe a Consiliului de Miniștri, el s-a pronunțat împotriva diplomaților de carieră, afirmând că, indiferent de deciziile instanțelor de judecată, ambasadorii "care urmează linia președintelui" vor fi numiți, înlocuind numele respinse din motive legale. El a adăugat că "toți ambasadorii, pe care eu îi numesc albi, pleacă".

În cele din urmă, dezbaterea rămâne polarizată. Statul trebuie să garanteze drepturile, iar sectorul privat să producă bogăție. Dar, în contextul actual, pentru petrism, întreprinderea privată este un dușman, iar pentru anti-petrism, statizarea este o amenințare la libertate. Societatea trebuie să se pregătească pentru un conflict prelungit.