Ceea ce Trump a unit, să nu despartă omul (Emmanuel Macron) sau femeia (Giorgia Meloni)

Nimic nu creează o senzație mai mare de destin comun decât să-ți vezi numele în tabelul de tarife anunțate de Ziua Eliberării: «Uniunea Europeană».

De săptămâni întregi, din Laponia finlandeză până în mlaștinile din Cádiz, un număr tot mai mare de oameni încep să folosească persoana întâi plural pentru a se referi la acea entitate abstractă, ale cărei inițiale, UE, le asociem în imaginarul colectiv cu chestiuni minore (cum ar fi Erasmus) sau greoaie, cum ar fi reglementările dopurilor de sticle.

Trăim un moment «noi, popoarele Europei», echivalent cu «we, the people» fondator al SUA. Și, pentru a profita de el, trebuie evitat ca liderii naționali să scoată foloase personale.

Efecte identice ale tarifelor lui Trump

Este dificil, deoarece tarifele lui Trump au avut două efecte identice în toate țările: au scufundat bursele și au crescut popularitatea liderilor lor.

Creșteri de două cifre pentru executivi la pământ, cum ar fi cel canadian sau francez. Nimic ca o amenințare exterioară tenebroasă pentru a ne aduna cu toții sub torța liderului. Chiar dacă are carisma hieratică a lui Keir Starmer.

Diversificarea poziţiilor liderilor europeni

Și fiecare președinte poate avea idei mai mult sau mai puțin strălucite: să viziteze SUA de Paște, ca Meloni, să îndemne să nu se investească acolo, ca Macron, sau să construiască punți cu China, ca Sánchez.

În politica actuală, spre deosebire de Alfonso Guerra, cine se mișcă apare în fotografie. Dar acum este timpul să pozăm uniți.

Două motive pentru a acționa uniți

În primul rând, pentru a stoarce eroarea lui Trump, în războiul său comercial, de a trata Europa ca pe un inamic unic.

• Este logic din punct de vedere economic, deoarece suntem o uniune vamală, dar ilogic din prisma militară.
• Vrăjitorul MAGA ar fi putut aplica strategia «dezbină și cucerește». De exemplu, cu scutiri selective pentru produsele din țările ideologic prietenoase (cum ar fi Italia) și pedepse severe pentru cele ostile (cum ar fi Spania).
• Dar s-a dovedit că Trump nu este liderul internaționalei ultra, ci doar liderul ultra cel mai internațional.

În al doilea rând, pentru că cel mai rău lucru la tarife nu este inevitabilitatea lor, ci incertitudinea lor.

Ceea ce sperie piețele nu sunt atât taxele pe importurile de astăzi, cât ceea ce se va întâmpla mâine.

Orgoliul ne induce să-l plătim pe Trump cu aceeași monedă, ridicând tarifele pentru SUA, dar este mai inteligent să oferim piețelor ceea ce imploră: securitate juridică.

Și astfel, cea mai valoroasă monedă din lume, încrederea, va călători în Europa. În economie, răzbunarea se servește întotdeauna rece.