Ca cititor, încă din tinerețe, al operelor lui Gramsci, Pasolini, Morante și Pavese, păstrez o afinitate sentimentală pentru tot ce vine din Italia. Mă atrage ideea unei dezbateri publice despre Europa în Piazza del Popolo din Roma. Lingviștii m-au învățat că o comunicare clară și accesibilă cu cetățenii reprezintă cel mai bun mod de a legitima democrația. Istoricii mi-au explicat că declinul politic își are rădăcinile în ruptura dintre instituțiile oficiale și societatea reală. Din poezie am învățat că un sentiment împărtășit este un suport emoțional pentru ceea ce merită apărat.

Și asta este esențial. Uniunea Europeană este una dintre cele mai bune construcții democratice din istoria recentă, chiar dacă uneori apare în discuții ca un labirint de reglementări și detalii birocratice, detașate de viața de zi cu zi. Consider că este extrem de important să invităm oamenii la o conversație publică despre Europa. Mai sunt multe de făcut, dar Europa înseamnă democrație socială. Acest lucru este demonstrat de convulsiile politice naționale și internaționale pe care le trăim. Populismele naționaliste europene de extremă dreaptă văd Uniunea Europeană ca pe un inamic de doborât și participă la învestitura lui Trump, președintele american care, în competiție cu China, dorește să înlocuiască statul democratic cu un imperialism acaparator, condus de bani și de o producție lipsită de garanții sociale.

Cea mai bună modalitate de a convinge politicienii noștri de realitatea socială a Europei este de a convoca cetățenii în spațiul public al discuțiilor, al drepturilor lor sociale și al siguranței lor. Să ridicăm sentimentele europene ca pe niște coloane democratice în fața unei lumi devoratoare. Să vorbim despre o armată unică și eficientă, nu despre o creștere naționalistă a cheltuielilor militare. Să vorbim despre transparență informațională în fața știrilor false răspândite de rețelele sociale ostile. Să vorbim despre pace în fața genocidelor și invaziilor.