În câteva cuvinte
Guvernul spaniol, format din PSOE și Sumar, își propune să reducă săptămâna maximă de lucru la 37,5 ore, o reformă majoră neaplicată din 1983. Proiectul întâmpină dificultăți politice, în special din partea partidului Junts, crucial pentru majoritate, deși negocierile sunt în desfășurare.
Guvernul spaniol, condus de premierul Pedro Sánchez și vicepremierul Yolanda Díaz, depune eforturi semnificative pentru a atinge un obiectiv legislativ major: reducerea duratei maxime a săptămânii de lucru de la 40 la 37,5 ore. Această inițiativă, care nu a mai fost modificată din 1983, ar beneficia, conform Ministerului Muncii, aproximativ 12 milioane de lucrători din țară – restul având deja săptămâni de lucru mai scurte prin acorduri colective.
În ciuda faptului că guvernul consideră reducerea programului de lucru ca fiind una dintre marile realizări ale legislaturii – marcată recent de un record de 21,6 milioane de afiliați la sistemul de securitate socială și cel mai scăzut șomaj din 2008 – proiectul de lege a ajuns în Congres fără sprijin clar garantat. Totuși, executivul, prin vocea lui Sánchez și Díaz, este hotărât să facă din această normă un pilon al mandatului său și să se implice într-o amplă campanie de presiune socială și politică pentru a asigura aprobarea.
Cei doi lideri guvernamentali, alături de alți miniștri, au subliniat în cadrul Consiliului de Miniștri că acesta este un proiect al întregului guvern, nu doar al partidului Sumar, și că toți membrii executivului vor lucra pentru succesul său. Aceasta demonstrează depășirea tensiunilor interne anterioare, inclusiv îndoielile exprimate de Ministerul Economiei cu privire la efectele asupra întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri).
Situația politică actuală este complexă. Partidul Popular (PP), principala formațiune de opoziție, a anunțat că va vota împotrivă, motivând că reforma nu are sprijinul patronatului. Chiar dacă Yolanda Díaz a exercitat presiune asupra lor, guvernul știe că PP se opune majorității inițiativelor sale. Pe de altă parte, partidul Junts, al cărui sprijin este crucial pentru majoritatea parlamentară, este foarte dur public. Miriam Nogueras, purtătorul de cuvânt, vorbește despre un "nu categoric unei legi negociate doar cu lobby-urile sindicale spaniole" și a anunțat o amendă de respingere în totalitate, deși negocieri private intense sunt în desfășurare.
Echipa Yolandeei Díaz este în contact aproape permanent cu Junts, iar ministrul a discutat direct cu Carles Puigdemont. Surse din cadrul negocierilor dintre PSOE și Junts confirmă că Puigdemont i-a transmis interlocutorului socialist, Santos Cerdán, că partidului său îi este "foarte dificil" să sprijine legea. Pentru Junts, un factor important pare să fie, așa cum sugerează comentariile lui Nogueras despre "lobby-ul sindical spaniol", opoziția patronatului catalan (Foment) și, mai ales, a Pimec, asociația IMM-urilor care este mai apropiată de cercurile independentiste.
Deocamdată, Junts se menține pe poziție de "nu", dar Díaz și echipa sa discută zilnic cu aceștia (precum și cu Pimec) și cred că există un spațiu amplu de negociere. Guvernul are în vedere un fond important de sprijin pentru IMM-uri, menit să le ajute să se adapteze la reformă – o propunere care a fost pe masă, dar a fost retrasă când patronatul s-a retras din negocieri. Acest fond ar putea fi reactivat. Yolanda Díaz a lăsat să se înțeleagă că există flexibilitate: "singura linie roșie este atingerea reducerii duratei maxime a săptămânii de lucru la 37,5 ore săptămânal", ceea ce înseamnă o reducere de jumătate de oră pe zi, în cazul unei săptămâni de cinci zile. "Restul, toată marja de negociere este absolut posibilă. Marja este absolută", a afirmat Díaz.
Guvernul încearcă astfel să revină la cadrul reformelor sale progresiste, care au funcționat cel mai bine în legislatura anterioară și au generat sprijin social și rezultate economice clare. Totuși, cifrele parlamentare actuale sunt mai complicate. Dacă PP rămâne pe poziție de "nu", toate drumurile duc spre Junts, având în vedere că Partidul Naționalist Basc (PNV) pare mai dispus să sprijine reducerea, deoarece 37,5 ore este deja o practică obișnuită în majoritatea acordurilor colective din Țara Bascilor.
Díaz s-a arătat total convinsă de eficacitatea presiunii sociale și politice pentru a adopta reforma. Ea a comparat dezbaterea cu cea privind reforma anterioară a muncii, care, în ciuda opoziției PP, a dus la îmbunătățirea semnificativă a pieței muncii. Ministrul a argumentat că această măsură este cea mai așteptată de spanioli și că este "de justiție", citând creșteri ale marjelor de profit în diverse sectoare în timp ce programul de lucru a rămas neschimbat din 1983. Ea a concluzionat: "Nimeni nu spune deschis: 'Mă opun reducerii programului de lucru'. Această normă a fost câștigată în stradă". Urmează să se vadă ce se va întâmpla în Congres, peste aproximativ o lună.
