Țara Bascilor continuă eforturile de a localiza familiile prizonierilor republicani care au murit în condiții severe în închisoarea Orduña după Războiul Civil Spaniol. O listă cu nume a permis identificarea și predarea rămășițelor a patru persoane, exhumate recent, familiilor lor din Badajoz și Ciudad Real.

În iulie 2023, Juan Francisco Molina, nepotul unui prizonier, a descoperit numele unchiului său, Miguel Fuentes Molina, pe o listă prezentată de primarul din Mirandilla, Badajoz. Miguel, un agricultor și membru al Tineretului Socialist, a decedat la 26 de ani, pe 28 mai 1941, în închisoare, fără ca bunica lui Juan Francisco să afle vreodată adevărul despre soarta fratelui ei. Această listă a fost cheia pentru a elucida misterul.

Lista fusese compilată de Joseba Egiguren, un jurnalist care a dedicat ani întregi investigării evenimentelor de la Orduña, unde a funcționat inițial un lagăr de concentrare, iar apoi o închisoare centrală, într-o fostă școală. Egiguren a examinat registrele de deces și a adunat 225 de nume, dintre care 201 au fost înregistrate după deschiderea închisorii în octombrie 1939. Martorii au relatat că mulți au murit de foame și în urma bătăilor, fără a fi înregistrați.

În 2011, Egiguren a inclus lista într-o carte, iar ulterior, Primăria Orduña a sprijinit exhumările. În 2022 și 2024, alte exhumări complicate au adus la lumină 93 de corpuri. Gogora, Institutul Memoriei, Conviețuirii și Drepturilor Omului al Guvernului Basc, coordonează identificarea cadavrelor, reușind până acum să stabilească identitatea a 23 de persoane. Ultimele patru victime au fost predate familiilor lor la sfârșitul lunii noiembrie.

Cauza oficială a morții pentru mulți, inclusiv Miguel Fuentes Molina, a fost "avitaminoza", un eufemism pentru condițiile cumplite de foamete, frig și neglijență din închisoare. Orduña a fost un penitenciar unde deținuții, adesea foști membri ai partidelor politice sau sindicatelor republicane, erau lăsați să moară. Proveneau în mare parte din familii rurale și erau condamnați pentru "rebeliune" sau "ajutor la rebeliune", fiind loiali Republicii. Violența și pedepsele erau obișnuite, iar gardienii erau numiți "diavoli".

Gogora continuă să caute persoane dispuse să ofere mostre de ADN pentru a identifica cele 70 de corpuri rămase. Diputación de Badajoz ajută, de asemenea, prin trimiterea de scrisori în localitățile de proveniență ale celor decedați. Familiile care și-au recuperat deja rudele creează o rețea de sprijin și căutare.

Un exemplu emoționant este cel al lui Manuel Guillén Expósito, un gardian civil decedat în martie 1941, ale cărui rămășițe au fost înhumate în noiembrie. Nepoata sa, Antonia Muñoz, a declarat că îi datora acest lucru mamei sale, care a murit fără să-și poată recupera tatăl. Acum, rămășițele bunicului și ale mamei ei odihnesc împreună în Badajoz.

În Orduña, un columbar la cimitir amintește de victime. Fosta închisoare este acum o școală, iar în curtea unde prizonierii sufereau, acum se aud copii jucând fotbal. O placă în fața vechii închisori omagiază memoria celor care și-au pierdut viața în apărarea libertății și împotriva fascismului. Eforturile de a găsi familiile victimelor continuă în toată Spania.