Articolul de opinie explorează profund teologia lui Juan José Tamayo, autorul cărții „Cristianismul radical” (Trotta, 2025), prezentând-o ca o meditație esențială asupra demnității umane. Autorul articolului își împărtășește propria experiență și convingerile, influențate de preoții care, în ultimii ani ai regimului lui Franco, militau activ pentru democrație și drepturile clasei muncitoare.

Textul subliniază că pentru autor, marxismul nu este o simplă teorie economică, ci o cultură care promovează respectul profund față de drepturile omului, în solidaritate cu „cei sărăciți”. Se argumentează că sărăcia nu este o stare naturală, ci are cauze concrete care trebuie abordate. Autorul își exprimă credința în „Sudul Global” și, deși nu crede în viața eternă, își menține speranța cu atâta tărie încât este dispus să suporte orice consecințe pentru a se opune hegemoniei imperiale, patriarhatului și mercantilizării vieții.

Se explică faptul că radicalismul discutat în cartea lui Tamayo și îmbrățișat de autor nu are legătură cu fundamentalismul, ci cu o dorință profundă de a ajunge la esența existenței, a vieții și a coexistenței umane. Creștinismul radical este prezentat ca un ghid moral, care ajută la evitarea „păcatului de moarte” atunci când instituțiile religioase se supun puterii și exploatării, ignorând sacrificiul lui Isus.