Acum treizeci de ani, după cel mai sângeros conflict din fosta Iugoslavie, care a provocat aproximativ 100.000 de morți, au fost semnate Acordurile de la Dayton. Acest pact, promovat de Administrația Clinton, a demonstrat cum se poate opri un conflict, dar nu și cum se poate construi o țară fragmentată, precum Bosnia și Herțegovina.

Procesul de negociere, condus de emisarul special american Richard Holbrooke, a avut loc în noiembrie 1995, la baza militară Wright-Patterson din Dayton, Ohio. Liderii bosniaci, sârbi și croați au fost aduși la masa negocierilor departe de presiunile mediatice și politice. Holbrooke a descris negocierile ca fiind o "combinație de șah și alpinism", necesitând eforturi intelectuale și fizice intense. Acordul final, semnat solemn la 14 decembrie la Paris, nu a mulțumit pe deplin pe nimeni, dar a adus încetarea ostilităților.

Constituția de la Dayton a creat un stat cu două entități principale: Federația Bosniei și Herțegovinei (majoritar bosniacă și croată), cu 51% din teritoriu, și Republica Srpska (majoritar sârbă), cu 49% din teritoriu. Țara are o președinție tripartită și rămâne sub supravegherea Oficiului Înaltului Reprezentant, care din 1997 deține puteri extinse, inclusiv impunerea de legi și demiterea oficialilor aleși.

Acordurile de la Dayton au fost criticate pentru că au generat un sistem politic lent, complex și adesea ineficient, pentru dependența excesivă de supravegherea internațională și pentru consolidarea diviziunilor etnice. Cu toate acestea, există și apărători ai acordurilor. Jurnalistul Haris Imamovic din Sarajevo subliniază progresele semnificative înregistrate de țară de la 1995, în special în ceea ce privește siguranța și interacțiunile interetnice. El menționează că probleme precum depopularea rurală și șomajul sunt tendințe regionale, nu doar consecințe ale Daytonului.

Mira Milosevic, cercetătoare principală pentru Balcani la Real Instituto Elcano, afirmă că acordurile au demonstrat capacitatea enormă a SUA de a forța reprezentanții să negocieze și au recunoscut teritoriile cucerite, un aspect controversat, dar pragmatic al păcii. Ea consideră pacea obținută ca fiind "înghețată", indicând stagnarea în democratizarea instituțiilor și influența continuă a forțelor externe.

Florian Bieber, profesor de Studii Sud-Est Europene la Universitatea din Graz, consideră că principala provocare este reformarea Constituției pentru a fi compatibilă cu aderarea la UE. El evidențiază pe liderul pro-rus Milorad Dodik, recent inabilitat politic, ca fiind un obstacol major. Tanja Topic, analistă sârbo-bosniacă, critică Dayton pentru apariția unei "caste bogate de politicieni" care au consolidat diviziunile etnice și naționaliste. Acești lideri blochează reformele și folosesc Înaltul Reprezentant ca scuză pentru inacțiune. Topic apreciază că Dayton a adus sfârșitul războiului, dar a consolidat și un sistem politic "corupt, clientelar și nepotist", considerând statul de drept un "vis de neatins" în Bosnia și Herțegovina.