În câteva cuvinte
Donald Trump a propus redeschiderea faimoasei închisori Alcatraz, închisă din 1963, pentru a găzdui „cei mai nemiloși criminali”, corelând ideea cu politica sa privind criminalitatea și imigrația. Propunerea, considerată neserioasă de oficialii locali din San Francisco, ridică semne de întrebare legate de fezabilitate, costuri și starea precară a actualului sit turistic.
„Încalcă regulile și vei ajunge la închisoare, încalcă regulile închisorii și vei ajunge la Alcatraz” – această frază întâmpină sutele de turiști care vizitează zilnic cea mai faimoasă închisoare din lume. Este numită „Stânca” deoarece se află pe o insuliță de nouă hectare, la puțin peste doi kilometri de orașul San Francisco. Acest mesaj de descurajare a căpătat un nou sens de duminica trecută, de când fostul președinte american Donald Trump a evocat pe rețeaua sa socială legendara mână forte a Alcatrazului, sugerând o posibilitate de „extindere substanțială” pentru a găzdui „cei mai nemiloși și violenți infractori din Statele Unite”. A doua zi a repetat propunerea, legând din nou imigrația de criminalitate.
Este puțin peste ora 10:00 și, ca aproape în fiecare zi, ceața acoperă podul Golden Gate și o parte a Golfului San Francisco. O navă a companiei Alcatraz City Cruises pleacă din port plină de turiști către vechiul penitenciar. Experiența costă 48 de dolari (42 de euro) și durează aproximativ trei ore. Aproape un milion și jumătate de persoane din întreaga lume trec pe aici în fiecare an.
Un ranger al Parcurilor Naționale oferă bun venit și informații turiștilor care tocmai au debarcat pe insulă. Nava ajunge pe insuliță în aproximativ 15 minute și ancorează în fața blocului de apartamente în care au locuit cândva lucrătorii închisorii și familiile lor. Pe fațadă, un graffiti mare amintește că acest loc inospitalier a fost odată Indianland (Țara Indiană). Insula Alcatraz a servit mai întâi drept cazarmă (1853-1907), apoi închisoare militară (1907-1930) și, în cele din urmă, penitenciar civil (1934-1963). A fost închisă pentru că întreținerea era prea costisitoare.
Pe lângă faptul că este o amintire a altor vremuri, este și un simbol al luptei pentru drepturile nativilor americani. Aceștia au ocupat insula de trei ori. Ultima dată, în 1969, când au controlat-o timp de 19 luni. Un mic ghid, vândut pentru un dolar, amintește că acei ocupanți au încercat să cumpere insula de la Guvern pentru 24 de dolari și alte produse. O privire la grupul de turiști care tocmai a debarcat confirmă că Guvernul federal a preferat să-i dea o altă destinație, cea a unei afaceri fenomenale bazate pe memorie. O destinație pe care Trump încearcă acum să o schimbe.
Itinerariul simulează intrarea unui deținut în închisoare. Timp de câteva ore, vizitatorul simte că este un deținut gata să putrezească între acele ziduri. Se intră prin sala de dușuri, dar turistul primește un audioghid în locul unei bucăți de săpun.
Terry Woolsey, un inginer pensionar de 79 de ani, venit din Kansas, se protejează de soare cu o șapcă albastră care îl dă de gol ca veteran al Vietnamului. „Trump este un jucător de poker”, consideră el. „Își aruncă cărțile pentru a vedea cine joacă și, în treacăt, să-i compromită pe parcurs. Din profesia mea știu că ar fi o misiune imposibilă să redeschizi această închisoare. În plus, ar fi foarte scump. Mâncarea și apa pot veni doar dintr-un singur loc: continentul”. Tipul se definește ca fiind conservator și consideră că pe străzile din Statele Unite este necesar să se extindă numărul închisorilor. El spune, de asemenea, că soția sa, Anne, de 79 de ani, este „socialistă”. Ea intervine pentru a afirma că nu este de acord cu politicile Guvernului, „în special atunci când acuză refugiații de a fi infractori”.
Inginerul Woolsey are dreptate: pentru a repune închisoarea Alcatraz în slujba justiției penale, ar fi necesară o reconstrucție aproape completă. Unele clădiri sunt în ruine, fără acoperișuri și cu pereții sprijiniți pentru a evita prăbușirea. Multe zone sunt închise din motive de siguranță; o parte din ziduri s-a prăbușit. Pe rampa care dă acces la morgă și la rezervorul de apă, o bandă roșie avertizează asupra unei recente alunecări de teren. În pavilionul principal, multe mecanisme de ușă nu funcționează și rugina acoperă țevile a ceea ce a fost odată sistemul de încălzire. Celulele sale înguste, de 2,7 pe 1,5 metri, arată într-o stare lamentabilă. Multe chiuvete și toalete sunt sparte, scurgerile sigilate, iar pereții scorojiți.
Într-o altă demonstrație a relației sale conflictuale cu adevărul, Trump a declarat luni că nimeni nu a reușit să evadeze din închisoare. Adevărul este că în cei 29 de ani în care a funcționat, au existat 11 încercări de evadare și cel puțin cinci dintre ele au avut succes. Cea mai cunoscută ispravă este evadarea din 1962. Deținuții au reușit să evadeze cu un plan meticulos pentru care au conceput capete din hârtie și păr natural pentru a înșela gardienii și a-i face să creadă că dormeau. În plus, au folosit linguri pentru a săpa în perete. Isprava a servit drept materie primă pentru un clasic al filmelor cu închisori, cu Clint Eastwood.
Insula a fost scena multor alte filme, ceea ce a contribuit la popularitatea sa enormă. Guvernatorul Californiei și liderul democrat Gavin Newsom a apelat la cinema marți, în Sacramento, pentru a-i răspunde lui Trump. A vorbit despre filmul „Stânca” (1996), cu Sean Connery și Nicolas Cage. „Poate că președintele se uita la el și de acolo i-a venit inspirația. În viața reală, această propunere nu are niciun sens”, a declarat Newsom, adăugând cu un anumit ton poetic că „planul lui Trump are aceeași substanță ca ceața care intră zilnic în golf și plutește deasupra Alcatrazului”. Primarul din San Francisco, Daniel Lurie, este de acord că „nu este o propunere serioasă”.
Dintr-unul dintre colțurile pavilionului de celule se iese în curte, singurul loc în care deținuții se puteau bucura de aer liber. Solul este acoperit de excremente de păsări, iar iarba crește printre fisurile din beton. Această insulă are și o valoare ecologică ridicată, fiind o importantă rezervație de păsări. Pe partea cealaltă, după o ușă ruginită, mii de cormorani, așezați în cuiburile lor, privesc turiștii. Deasupra închisorii zboară pescăruși occidentali, iar Serviciul Parcurilor Naționale, responsabil cu gestionarea Alcatrazului, a detectat pe insulă și alte specii, precum stârcul de noapte și lomvia cu cioc subțire.
În fundal, se zărește silueta orașului San Francisco. „Cred că este mai mult o demonstrație de forță decât o idee realizabilă”, spune Pauline Catazzo, franțuzoaică de 30 de ani, după ce și-a făcut o fotografie cu Golden Gate în fundal. „Este un paradox că vrea să strângă bani din taxe vamale pentru a reduce impozitele și face acest gen de lucruri”.
Deasupra grilajului care separă bucătăria se află un panou pe care este încă scris ultimul meniu al cantinei, micul dejun din 21 martie 1963: cereale, ouă amestecate, lapte, cafea și pâine prăjită. Lângă acest afiș, profesorul Miguel Astorga, californian de 32 de ani, nu-și ia ochii de la elevii pe care i-a adus în această dimineață de mai în excursie. „San Francisco este un oraș cu un trecut foarte interesant, iar această închisoare face parte din el. Predau istorie, iar studenții mei nu sunt atât de interesați. Aici pot atinge o parte importantă a trecutului recent al țării lor”, explică el. Despre planurile lui Trump, adaugă: „Cred că vrea să lovească această zonă a Californiei, pentru că este majoritar democrată, și folosește acest anunț, încă o dată, pentru a răspândi frică, așa cum a făcut deja cu deportările imigranților în El Salvador”.
După ce au vizitat sala de vizite, au văzut fotografiile celor mai cunoscuți deținuți, de la Al Capone la Robert Stroud, alias Birdman (omul-pasăre), birourile și farul, vizita la Alcatraz se încheie de unde a început: pe doc. Pasagerii se urcă în aceeași navă cu care au venit, Alcatraz Clipper. Mica echipă, precum și angajații Parcurilor Naționale care gestionează insulița, vor fi primii afectați de planurile lui Trump dacă acesta va reuși să le ducă la capăt.
Alcatraz este o afacere bună: generează 60 de milioane de dolari anual din bilete de feribot, excursii și vânzări în magazinul de suveniruri. Atât compania concesionară, care are monopolul transportului de pasageri către insulă, cât și Serviciul Parcurilor Naționale păstrează tăcerea cu privire la propunerea de reconversie a închisorii.
Când ultimul turist s-a urcat la bordul Alcatraz Clipper, nava pleacă. Nimeni nu vrea să rămână în urmă. Vizitatorii, „deținuți” pentru câteva ore, pleacă cu sentimentul de a fi evadat din cea mai faimoasă închisoare de maximă securitate din lume. Poate că experiența lor are zilele numărate. Dacă planurile lui Trump vor reuși, cei care vor ajunge la Alcatraz o vor face pentru o vizită mult mai lungă.
